Terapia fizică pentru boala Parkinson joacă un rol important în tratamentul bolii deoarece oferă o îmbunătățire a stării fizice generale a pacientului, obiectivul principal fiind restabilirea sau menținerea funcției și stimularea desfășurării independente a activităților de zi cu zi, dând astfel mai multă calitate a vieții.
Cu toate acestea, acest lucru nu exclude necesitatea de a lua medicamentele indicate de geriatrician sau neurolog, fiind doar o modalitate de a completa tratamentul. Ot notkyot
Obiectivele fizioterapiei pentru boala Parkinson
Fizioterapeutul trebuie să acționeze cât mai curând posibil printr-un plan de tratament, în care sunt evidențiate următoarele obiective:
- Reducerea limitărilor funcționale cauzate de rigiditate, mișcări lente și modificări posturale;
- Întreținerea sau creșterea gamei de mișcări care împiedică contracțiile și deformările;
- Îmbunătățirea echilibrului, a mersului și a coordonării;
- Creșterea capacității pulmonare și a stării fizice generale;
- Prevenirea căderii;
- Încurajarea auto-îngrijirii.
Este important ca întreaga familie să fie implicată în tratamentul bolii Parkinson, astfel încât activitățile să fie încurajate și acasă, deoarece perioadele prelungite de repaus pot compromite obiectivele.
Exerciții fizico-terapeutice pentru boala Parkinson
Exercițiile trebuie să fie prescrise după o evaluare a pacientului, în care vor fi stabilite obiective pe termen scurt, mediu și lung. Tipurile de exerciții cele mai utilizate sunt:
- Tehnici de relaxare : ar trebui efectuate la începutul sesiunii pentru a reduce rigiditatea, tremurul și anxietatea, prin activități ritmice, implicând, de exemplu, un echilibru lent și atent al trunchiului și membrelor.
- Întinderi : ar trebui, de preferință, să fie realizat de către persoana în sine cu ajutorul fizioterapeutului, incluzând întinderi ale brațelor, torsului, centurii și picioarelor scapulare / pelvine;
- Exerciții active și armare musculară : ar trebui să fie realizate de preferință așezat sau în picioare, prin mișcări ale brațelor și picioarelor, rotații ale trunchiului, putând fi folosite bastoane, elastice, bile și greutăți ușoare;
- Instruirea de echilibru și de coordonare : se face prin activități de ședere și de stand, se rotesc trunchiul în poziții de ședere și în picioare, înclinarea corpului, deplasarea exercițiilor și la diferite viteze, apucarea obiectelor și îmbrăcăminte;
- Exerciții de postură : ar trebui întotdeauna să se efectueze căutarea extensiei trunchiului și în fața oglinzii, astfel încât individul să fie mai conștient de poziția corectă;
- Exerciții de respirație : este orientată spre respirație în timp, cu folosirea tijei pentru brațe, folosirea respirației prin diafragmă și control mai mare al respirației;
- Exerciții de mime facială : încurajarea mișcărilor de deschidere și închidere a gurii, zâmbind, încruntarea, ciocul, deschiderea și închiderea ochilor, suflarea unui paie sau a unui fluier și mestecarea multă mâncare;
- Instruirea mersului : trebuie să încercați să corectați și să evitați mersul târât prin realizarea de progrese mai mari, creșterea mișcărilor trunchiului și a brațelor. Puteți face marcări pe pământ, puteți merge pe obstacole, puteți antrena înainte, înapoi și lateral;
- Exerciții de grup : ajuta la evitarea tristeții, izolației și depresiei, aducând mai multă stimulare prin încurajarea reciprocă și bunăstarea generală. Se poate folosi dansul și muzica;
- Hidroterapie : Exercițiile în apă sunt foarte benefice deoarece contribuie la reducerea rigidității la o temperatură potrivită, facilitând astfel mișcarea, mersul pe jos și schimbările de poziție;
- Transfer de formare : într-o fază mai avansată, trebuie să orientați calea corectă de a vă deplasa în pat, să vă culcați și să vă ridicați, să mergeți la scaun și să mergeți la baie.
Fizioterapia va fi, în general, necesară pentru o durată de viață, deci cu cât sunt mai atractive sesiunile, cu atât devotamentul și interesul pacientului sunt mai mari și cu atât rezultatele sunt mai bune.
