Myelomeningocele este cel mai grav tip de spina bifida, în care oasele coloanei vertebrale a bebelușului nu se dezvoltă în mod corespunzător în timpul gestației, cauzând apariția unei pungi pe spatele copilului care conține măduva spinării, nervii și lichidul cefalorahidian.
În general, apariția pungii de mielomeningocel este mai frecventă în partea inferioară a spatelui, dar poate apărea oriunde pe coloană vertebrală, determinând copilul să-și piardă sensibilitatea la nivelul membrelor și să funcționeze sub locul problemei.
Mielomeningocele nu are nici un tratament deoarece, deși este posibilă reducerea buzunarului cu intervenție chirurgicală, leziunile cauzate de problemă nu pot fi inversate complet. Iată cum se face tratamentul: tratamentul mielomeningocelei.
Fotografiile lui Myelomeningocele
Tratamentul pentru mielomeningocele
Tratamentul pentru mielomeningocele se face de obicei în primele 48 de ore după naștere, cu intervenție chirurgicală pentru a închide coloana vertebrală și pentru a proteja măduva spinării, evitând infecții sau vătămări grave care ar putea pune în pericol viața copilului.
În plus, majoritatea copiilor cu mielomeningocele pot dezvolta, de asemenea, hidrocefalie, care este o problemă în care există o acumulare excesivă de lichid în interiorul craniului, astfel încât poate fi necesar să se efectueze o operație nouă pentru a pune un sistem de drenaj. Aflați mai multe la: Hydrocephalus are un leac.
După operație, medicul poate recomanda, de asemenea, ca bebelușul să fie supus fizioterapiei la scurt timp după recuperare pentru a menține amplitudinea articulației și pentru a preveni atrofia musculară în timpul creșterii.
Simptomele mielomeningocelei
Principalul simptom al mielomeningocelei este apariția unei pungi în partea din spate a copilului, însă alte semne includ:
- Dificultate sau lipsă de mișcare în picioare;
- Pierderea sensibilității la căldură sau la rece;
- Incontinența urinară și fecală;
- Malformații la nivelul picioarelor sau picioarelor.
De obicei, diagnosticul de mielomeningocel este efectuat de medicul pediatru numai cu observarea simptomelor, cu toate acestea, poate fi necesar, în unele cazuri, să se utilizeze alte teste diagnostice, cum ar fi rezonanța magnetică, tomografia computerizată sau radiografia, de exemplu.
Iată cum trebuie să fie pregătirea copilului:
- Când trebuie să iasă MRI la bebeluș
