Sindromul Boerhaave este o problemă rară care constă în debutul spontan al unui esofag rupt, care determină, de exemplu, simptome precum dureri toracice severe și senzație de respirație scurtă.
În general, sindromul Boerhaave este cauzat de consumul excesiv de alimente sau alcool care provoacă vărsături intense, creșterea presiunii abdominale și supraexercitarea mușchilor esofagieni care în cele din urmă se rup.
Sindromul Boerhaave este o urgență medicală, astfel că este important să mergeți imediat la spital dacă există durere acută în piept sau dificultăți de respirație pentru a începe tratamentul în primele 12 ore și pentru a evita complicații grave cum ar fi stop respirator.
Simptomele sindromului Boerhaave
Principalele simptome ale sindromului Boerhaave includ:
- Durere toracică severă care se înrăutățește la înghițire;
- Senzație de dificultăți de respirație;
- Umflarea feței sau a gâtului;
- Schimbarea vocii.
De obicei, aceste simptome apar după vărsături, dar în unele cazuri pot apărea, de asemenea, ceva timp mai târziu atunci când mănâncă sau bea apă, de exemplu.
În plus, simptomele variază în fiecare caz și pot prezenta alte semne complet diferite, cum ar fi dorința excesivă de a bea apă, febră sau vărsături constante. În acest fel, diagnosticul este de obicei consumator de timp, deoarece sindromul poate fi confundat cu alte probleme cardiace sau gastro-intestinale.
Tratamentul pentru sindromul Boerhaave
Tratamentul pentru sindromul Boerhaave trebuie efectuat la spital cu intervenții chirurgicale de urgență pentru a corecta ruptura esofagului și a trata infecția care se dezvoltă de obicei în piept datorită acumulării de acizi gastrici și bacterii din alimente.
În mod ideal, tratamentul trebuie inițiat în primele 12 ore după ruptura esofagiană pentru a preveni apariția unei infecții generale care, după acel moment, reduce la jumătate speranța de viață a pacientului.
Diagnosticul sindromului Boerhaave
Diagnosticul sindromului Boerhaave poate fi realizat prin radiografie toracică și tomografie computerizată, totuși este important să aveți acces la istoricul pacientului pentru a exclude alte afecțiuni cu simptome similare, cum ar fi perforația ulcerului gastric, infarctul miocardic acut sau pancreatita acută, sunt mai frecvente și pot acoperi sindromul.
Astfel, se recomandă ca pacientul să fie întotdeauna urmărit, ori de câte ori este posibil, de o rudă sau de o persoană apropiată care cunoaște istoricul clinic al pacientului sau care poate descrie timpul de apariție a simptomelor, de exemplu.
