Schizofrenia este o tulburare psihiatrică caracterizată prin schimbări în funcționarea minții care cauzează tulburări de gândire și emoții, schimbări de comportament și pierderea simțului realității și judecății critice.
Deși este mai frecvent între 15 și 35 de ani, schizofrenia poate apărea la orice vârstă și de obicei se manifestă prin diferite tipuri, cum ar fi paranoic, catatonic, herbefrenic sau nediferențiat, de exemplu, care prezintă simptome care variază de la halucinații, iluzii, comportament antisocial, pierderea motivației sau afectarea memoriei.
Schizofrenia afectează aproximativ 1% din populație și, deși nu are nici un tratament, poate fi bine controlată cu medicamente antipsihotice cum ar fi Risperidonă, Quetiapină sau Clozapină, de exemplu psihiatru, precum și alte terapii, cum ar fi psihoterapia și terapia ocupațională, ca modalitate de a ajuta pacientul să se reabiliteze și să se reintegreze în familie și în societate.
Simptome principale
Există mai multe simptome care sunt prezente într-o persoană cu schizofrenie, care poate varia în funcție de fiecare persoană și tipul de schizofrenie dezvoltat și include simptome numite pozitive (care încep să se întâmple), negative (care erau normale, dar nu se întâmplă ) sau cognitive (dificultăți în prelucrarea informației).
Cele mai importante sunt:
- Deluzii, care apar atunci când cineva crede cu tărie ceva care nu este real, cum ar fi, de exemplu, persecuția, trădarea sau superputerea. Înțelegeți mai bine ce este iluzia, tipurile și cauzele;
- Halucinațiile sunt percepții vii și clare ale lucrurilor care nu există, cum ar fi auzul vocii sau viziunile;
- Gândirea dezorganizată, în care persoana vorbește lucruri disociate și lipsite de sens;
- Anomalii în calea mișcării, cu mișcări necoordonate și involuntare, în afară de catatonism, caracterizate de lipsa de mișcare, de prezența mișcărilor repetate, de stare, de grimase, de ecou discurs sau de mut, de exemplu;
- Schimbările de comportament și pot apărea focare psihotice, agresivitate, agitație și risc de suicid;
- Simptome negative, cum ar fi pierderea voinței sau a inițiativei, lipsa expresiei emoționale, izolarea socială, lipsa de auto-îngrijire;
- Lipsa de atenție și de concentrare ;
- Modificări ale memoriei și dificultăți în învățare.
Schizofrenia poate să apară brusc, în zile sau treptat, cu schimbări care apar treptat de luni până la ani. În general, simptomele inițiale sunt percepute de membri apropiați ai familiei sau de prieteni, care observă că persoana este mai suspiciosă, confuză, dezorganizată sau înstrăinată. Aflați mai multe despre identificarea acestei boli în simptomele schizofreniei.
Pentru a confirma schizofrenia, psihiatrul va evalua setul de semne și simptome prezentate de persoană și, dacă va fi necesar, va solicita examinări cum ar fi CT sau IRM ale craniului pentru a exclude alte boli care pot determina simptome psihiatrice, cum ar fi tumora cerebrală sau demența, pentru de exemplu.
Care sunt tipurile
Schizofrenia poate fi clasificată în diferite tipuri, în funcție de principalele simptome pe care persoana le prezintă. Principalele tipuri sunt:
1. Schizofrenia paranoidă
Acesta este cel mai frecvent tip, în care predomină delirul și halucinațiile, în special vocile auditive, precum și schimbările comportamentale comune, cum ar fi neliniștea și agitația.
2. Schizofrenia catatonică
Se caracterizează prin prezența catatonismului, în care persoana nu reacționează corect la mediul înconjurător, există mișcări letale sau paralizii ale corpului, în care se poate rămâne în aceeași poziție de la ore la zile, vorbire încetinită sau neclară, repetarea cuvintelor sau fraze pe care tocmai le-a spus, precum și repetarea mișcărilor bizare, păstrarea fețelor sau privirea.
Este un tip mai puțin frecvent de schizofrenie și un tratament mai dificil, de exemplu, cu riscul unor complicații cum ar fi malnutriția sau auto-vătămarea.
Schizofrenia schizofrenică sau dezorganizată
Gândirea dezorganizată predomină, cu discursuri fără sens și în afara contextului, pe lângă prezența simptomelor negative, cum ar fi lipsa de interes, izolarea socială și pierderea capacității de a desfășura activități de zi cu zi.
4. Schizofrenia nediferențiată
Apare atunci când există simptome de schizofrenie, cu toate acestea, persoana nu se încadrează în tipurile menționate.
5. Schizofrenia reziduală
Este o formă cronică de boli. Se întâmplă atunci când criteriile pentru schizofrenie au avut loc în trecut, dar nu sunt active în prezent, cu toate acestea, simptomele negative, cum ar fi încetinirea, izolarea socială, lipsa de inițiativă sau afecțiune, scăderea expresiei faciale sau lipsa de auto-îngrijire, de exemplu, persistă.
Ce cauzează schizofrenia
Cauza exactă a cauzelor schizofreniei este încă necunoscută, însă se știe că dezvoltarea acesteia este influențată atât de genetică, deoarece există un risc mai mare în cadrul aceleiași familii, cât și de factori de mediu care pot include consumul de droguri cum ar fi marijuana, infecții virale, părinți de vârstă avansată în timpul sarcinii, malnutriție în timpul sarcinii, complicații la naștere, experiențe psihologice negative sau abuz fizic sau sexual.
Cum se face tratamentul?
Tratamentul schizofreniei este condus de psihiatru, cu medicamente antipsihotice, cum ar fi risperidona, quetiapina, olanzapina sau clozapina, care, de exemplu, ajută la controlul în principal al simptomelor pozitive cum ar fi halucinațiile, iluziile sau schimbările comportamentale.
Alte medicamente anti-anxietate, cum ar fi Diazepam, sau stabilizatori ai stării de spirit, cum ar fi carbamazepina, pot fi utilizați pentru ameliorarea simptomelor în cazul agitației sau anxietății, iar antidepresivele, cum ar fi sertralina, pot fi indicate în cazul depresiei.
În plus, este necesar să se efectueze psihoterapia și terapia ocupațională, ca o modalitate de a contribui la o mai bună reabilitare și reintegrare a pacientului la interacțiunea socială. Consilierea familială și urmărirea de către echipele de asistență socială și comunitară sunt, de asemenea, pași importanți pentru îmbunătățirea eficacității tratamentului.
Schizofrenia copilariei
Schizofrenia copilariei este numită schizofrenie timpurie, deoarece nu este neobișnuit să apară la copii. Prezintă aceleași simptome și aceleași tipuri ca schizofrenia adultă, totuși are de obicei un debut mai gradual, adesea dificil de delimitat când a apărut.
Este mai des întâlnit schimbări în gândire, cu idei dezorganizate, iluzii, halucinații și contacte sociale dificile. Tratamentul se face cu psihiatrul copilului, cu medicamente, cum ar fi Haloperidol, Risperidonă sau Olanzapină, de exemplu, și este, de asemenea, important să se efectueze psihoterapie, terapie ocupațională și consiliere familială.
