Disstatria este o tulburare de vorbire, de obicei provocată de o tulburare neurologică, cum ar fi un accident vascular cerebral, paralizie cerebrală, boala Parkinson, miastenia gravis sau scleroza laterală amiotrofică, de exemplu.
O persoană cu dizartrie nu poate articula și pronunța cuvintele bine datorită unei schimbări a sistemului de vorbire, care implică mușchii gurii, limbii, laringelui sau corzilor vocale, ceea ce poate duce la dificultăți în comunicare și izolare socială.
Pentru a trata dizartria, este important să faceți exerciții de terapie fizică și să continuați cu un terapeut de vorbire ca mijloc de exercitare a limbii și de îmbunătățire a sunetelor emise și este, de asemenea, esențial ca medicul să identifice și să trateze ceea ce a cauzat această modificare.
Cum să identificați
În dizartrie există o schimbare în producția de cuvinte, cu dificultăți de a mișca limba sau mușchii feței, generând semne și simptome, cum ar fi vorbire lentă, slurred sau slurred. În alte cazuri, discursul poate fi accelerat sau bâzâit, la fel cum poate fi prea mic sau șoptit.
În plus, dizartria poate fi însoțită de alte tulburări neurologice, cum ar fi disfagia, care este dificilă în înghițirea hranei, dyslalia, care este o schimbare în pronunția cuvintelor sau chiar o afecțiune, care este schimbarea expresiei sau înțelegerii de limbă. Înțelege ce este dyslalia și cum să o tratezi.
Tipuri de dizartrie
Există diferite tipuri de dizartrie, iar caracteristicile lor pot varia în funcție de localizarea și mărimea leziunii neurologice sau de boala care provoacă problema. Principalele tipuri includ:
- Dartheria flaccidă este o dizartrie care produce de obicei o voce răgușită, cu forță mică, anasalada și cu emisia imprecisă a consoanelor. Acesta apare de obicei în cazul bolilor care cauzează leziuni ale neuronului motric inferior, cum ar fi, de exemplu, miastenia gravis sau paralizia biliară;
- Dasartria spastică : de asemenea, cauzează o voce nazală, cu consonanțe inexacte, precum și vocale distorsionate, generând o voce tensionată și "strangulată". Poate fi însoțită de spasticitate și reflexe anormale ale mușchilor faciali. Mai frecvent în leziunile nervului motor superior, așa cum se întâmplă într-o traumă cranio-encefalică;
- Dartheria ataxică : această dizartrie poate provoca o voce groasă, cu variații în intonarea accentelor, având un discurs încetinit și un tremur în buze și limbă. Îmi amintesc discursul unui om beat. De obicei apare în situațiile în care există leziuni legate de regiunea cerebelului;
- Disartrie hipo-cinetică : Există o voce răgușită, tremurândă și tremurătoare, cu imprecizie în articulație și există și o schimbare în viteza de vorbire și tremurături ale buzei și limbii. Aceasta se poate întâmpla în cazul bolilor care provoacă modificări ale inimii creierului numite ganglioni bazali, cele mai frecvente în boala Parkinson;
- Disartria hiperkinetică : apare o denaturare în articularea vocalelor, provocând o voce groasă și cu întrerupere în articularea cuvintelor. Se poate întâmpla în cazurile de leziuni extrapiramidale ale sistemului nervos, frecvente în cazurile de coreeană sau distonie, de exemplu.
- Dizartria mixtă: prezintă schimbări caracteristice ale mai multor tipuri de dizartrie și poate apărea, de exemplu, în mai multe situații, cum ar fi scleroza multiplă, scleroza laterală amiotrofică sau leziuni cerebrale traumatice.
Pentru a identifica cauza disartriei, neurologul va evalua simptomele, examenul fizic și testele de cerere, cum ar fi tomografia computerizată, RMN, electroencefalograma, puncția lombară și studiul neuropsihologic, de exemplu, care detectează principalele modificări legate sau care provoacă această modificare în vorbire.
Cum se face tratamentul?
Tratamentul depinde de cauza și severitatea dizartriei, iar medicul poate recomanda intervenții chirurgicale pentru a corecta modificările anatomice sau pentru a elimina o tumoare sau pentru a indica utilizarea medicamentelor pentru ameliorarea simptomelor, cum ar fi boala Parkinson.
Cu toate acestea, principala formă de tratament este terapiile de reabilitare, tehnicile de terapie prin vorbire pentru îmbunătățirea emisiei vocale, reglarea intensității, cuvintele mai clare, respirația în exerciții sau chiar programele alternative de comunicare. Exercițiile de fizioterapie sunt, de asemenea, foarte importante pentru a îmbunătăți mobilitatea comună a mandibulei și a ajuta la întărirea mușchilor feței.
