Sindromul Sjögren este o afecțiune reumatică cronică și autoimună caracterizată prin inflamația unor glande în organism, cum ar fi gura și ochii, având ca rezultat simptome precum senzația de uscăciune a gurii și senzația de nisip la nivelul ochilor și risc crescut de infecții cum ar fi caria și conjunctivita.
Sindromul Sjögren poate apărea în două moduri:
- Primar : atunci când este prezentat în mod izolat din cauza modificării imunității;
- Secundar : când apare în asociere cu alte boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă, lupus, sclerodermie, vasculită sau cu hepatită cronică.
Această boală, deși nu este dăunătoare, are o evoluție benignă și se dezvoltă de-a lungul multor ani și există, de asemenea, opțiuni pentru tratamente pentru ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții persoanei, cum ar fi picăturile de ochi și saliva artificială.
Simptome principale
În sindromul Sjögren există o dereglementare a imunității persoanei, care determină inflamația și auto-distrugerea glandelor, în special a glandelor salivare și lacrimale. În acest fel, aceste glande nu pot produce secreții, iar simptomele apar ca:
- Gura uscată, cunoscută sub numele de xerostomie;
- Dificultate la înghițirea alimentelor uscate;
- Dificultatea de a vorbi mult timp;
- Durerea în burtă;
- Ochi uscați;
- Senzația de nisip în ochi și roșeață;
- Privind obosit;
- Sensibilitate la lumină;
- Risc de ulcerații corneene;
- Risc crescut de infecții cum ar fi cavități, gingivită și conjunctivită;
- Pielea uscată și uscăciunea mucoasei părților intime.
Acest sindrom este mai frecvent la femeile tinere, dar se poate întâmpla la persoanele de toate vârstele. În unele cazuri, simptomele devreme apar în timpul sarcinii, deoarece acesta este un moment în care modificările hormonale și stimulii emoționali pot exacerba acest tip de boală.
Alte tipuri de simptome
În cazuri rare, acest sindrom poate provoca semne și simptome care nu sunt legate de glande, numite manifestări extraglandulare. Unele sunt:
- Durere în articulații și corp;
- Oboseală și slăbiciune;
- Tuse uscată;
- Schimbările cutanate, cum ar fi urticaria, pete violet, răni ale pielii și modificări ale senzitivității.
În plus, sindromul Sjögren poate determina simptome neurologice, fiind un tip mai sever de manifestare, care poate prezenta pierdere de forță într-o locație a corpului, modificări ale sensibilității, convulsii și dificultăți de mișcare.
Deși mai puțin frecvente, persoanele cu sindrom Sjögren pot avea, de asemenea, o șansă crescută de a dezvolta un limfom, care se poate întâmpla în stadiile ulterioare ale bolii.
Cum să confirmați diagnosticul
Diagnosticul sindromului Sjögren este efectuat de către reumatolog, care evaluează simptomele, examinează glandele și poate cere teste ca markeri ai imunității, numiți anti-Ro / SSA, anti-La / SSB și FAN.
Liposucția biopsiei poate fi solicitată pentru a confirma dacă există îndoieli cu privire la diagnostic sau pentru a evalua prezența altor factori care pot provoca simptome similare cu acest sindrom, cum ar fi infecțiile virale, diabetul, utilizarea unor medicamente sau cauze psihologice, de exemplu. Verificați celelalte cauze ale uscăciunii gurii și cum să luptați.
În plus, este de asemenea important să cercetăm existența hepatitei C, deoarece această infecție poate provoca simptome foarte asemănătoare cu cele ale sindromului Sjögren.
Cum să tratăm
Tratamentul pentru sindromul Sjögren se efectuează în principal pentru controlul simptomelor, prin utilizarea picăturilor de lubrifiere și a saliva artificială, precum și a medicamentelor, cum ar fi antiinflamatoarele, steroizii sau hidroxiclorochina, de exemplu, pentru a reduce inflamația, prescrisă de reumatolog.
Alte alternative naturale includ mestecarea gumelor fără zahăr, apa potabilă cu picături de lamaie sau ceai de musetel și consumarea alimentelor bogate în omega 3, cum ar fi pește, ulei de măsline și ulei de semințe de in. Aflați mai multe detalii despre modul în care este tratat sindromul Sjogren.
