Hiccupul, denumit tehnic hipofonoglosie, este un fenomen benign și reflex manifestat prin închiderea glottisului și a contracției involuntare a diafragmei, urmată de distensie și relaxare, culminând cu expulzarea aerului din stomac, promovând un zgomot caracteristic.
Sughițurile pot apărea atunci când stimulul activează nervii care contractează diafragma. Nervii implicați pot fi aceia care intră și părăsesc diafragma (deoarece contracția acestui mușchi este responsabilă de fiecare respirație) sau poate fi nervii care inervază zona creierului care controlează respirația.
Atacurile de hicu sunt, în general, inofensive, încep brusc fără o cauză aparentă și de obicei dispar spontan după câteva secunde sau minute.
Ingerarea alimentelor sau a lichidelor fierbinți sau iritante declanșează un episod de sughițuri. Alte cauze ale sughițului, mai puțin frecvente, dar mai grave, sunt iritarea diafragmei prin pneumonie, chirurgie toracică sau stomac sau substanțe toxice din sânge.
În cazuri rare, hiccupul este o consecință a unei tumori cerebrale, cât de mult interferează cu centrul respirației creierului. Aceste tulburări grave pot provoca tulburări prelungite de sughiț, care sunt foarte dificil de controlat și pot fi un simptom al unei boli cronice și necesită un tratament neurologic. Dacă sughitul persistă mai mult de 24 de ore, este recomandat să solicitați ajutor medical.
Anumite medicamente, cum ar fi scopolamina, proclorperazina, clorpromazina, baclofenul, metoclopramida și valproatul, pot fi utilizate cu un succes relativ.
