Streptococcusul corespunde unui gen de bacterii caracterizat prin faptul că este rotunjit în formă și fiind aranjat în lanțuri, pe lângă faptul că are o culoare albastră violetă sau albastru închis atunci când este privit prin microscop și, prin urmare, se numește bacterii gram-pozitive.
O mare parte din speciile Streptococcus se găsesc în organism, fără a cauza nici un fel de boală. Cu toate acestea, datorită unei anumite situații, poate exista un dezechilibru între speciile de microorganisme care constituie corpul și, în consecință, proliferarea acestui tip de bacterii, care poate provoca boli grave, dacă nu este tratată.
Specii principale
Bacteriile din genul Streptococcus sunt mici și imobile, deoarece nu au structura responsabilă de locomoție, care sunt flagelul. În plus, majoritatea speciilor sunt anaerobe facultative, adică sunt capabile să crească în medii cu sau fără oxigen și au o temperatură optimă de creștere de aproximativ 37 ° C. Principalele specii de bacterii aparținând acestui gen sunt:
1. Streptococcus pyogenes
Streptococcus pyogenes, sau S. pyogenes sau Streptococcus grupul A, este cel mai patogen pentru om, deși omul este rezervorul său natural. Această bacterie este prezentă în principal în gură și gât și poate fi prezentă în piele și în tractul respirator, astfel încât poate fi ușor transmisă de la persoană la persoană prin împărțirea tacâmurilor, sărutărilor sau secrețiilor cum ar fi strănutul și tusea, de exemplu sau prin contactul cu secrețiile de răni ale persoanelor infectate.
Principalul mod de a intra în S. pyogenes în organism este prin sistemul respirator, care poate fi primul loc al infecției sau care facilitează apariția infecțiilor în alte părți ale corpului, dar nu toate persoanele infectate cu această bacterie dezvoltă simptome.
Una dintre principalele afecțiuni cauzate de S. pyogenes este faringita, care se caracterizează prin durere în gât, febră, stare generală de rău și cefalee. În plus față de faringită, S. pyogenes poate provoca febră scarlată, infecții ale pielii cum ar fi impetigo și erizipela, precum și necroza tisulară și febra reumatismală. Febra reumatică este o boală autoimună caracterizată prin atacul corpului însuși la sistemul imunitar și care poate fi favorizat de prezența bacteriei, de exemplu durere articulară și implicare cardiacă. Aflați cum puteți identifica și trata febra reumatismală.
Simptomele infecției cu S. pyogenes variază în funcție de boală, totuși cel mai frecvent simptom este persistența durerii în gât, care apare mai mult de 2 ori pe an. Identificarea infecției se face prin teste de laborator, în special antistreptolizina O sau ASLO, care permite identificarea anticorpilor produși împotriva acestei bacterii. Iată cum să înțelegeți examenul ASLO.
Tratamentul pentru infecția cu S. pyogenes depinde de boala cauzată de bacterii și se face în principal prin utilizarea de antibiotice precum penicilina și eritromicina. Este important ca tratamentul să se efectueze în conformitate cu recomandările medicului, deoarece este comun pentru această bacterie să dobândească mecanisme de rezistență, care pot complica tratamentul și pot duce la complicații grave de sănătate.
2. Streptococcus agalactiae
Streptococcus agalactiae sau S. agalactiae sau grupul Streptococcus B sunt bacterii care se găsesc mai ușor în tractul intestinal inferior și în sistemul urinar feminin și pot provoca infecții grave la nou-născuți.
Deși poate fi prezent în mod natural în vaginul femeilor, S. agalactiae poate prezenta un risc pentru copil și poate provoca sepsis, pneumonie, endocardită și chiar meningită. Acest lucru se datorează faptului că bacteriile prezente în vagin pot contamina lichidul amniotic și pot fi aspirați de copil, ceea ce poate duce la septicemie atât pentru mamă, cât și pentru copil și poate fi transmis copilului în momentul livrării.
Prezența acestei bacterii nu produce, de obicei, simptome, dar poate fi identificată la femeie cu câteva săptămâni înainte de naștere, astfel încât este verificată necesitatea de a efectua măsuri profilactice pentru a evita infecția la nou-născut. Infecția cu S. agalactiae la bebeluș poate fi identificată prin anumite caracteristici, cum ar fi schimbări ale conștiinței, cianoză și apnee, de exemplu, care pot apărea în câteva ore după naștere sau două zile mai târziu. Înțelegeți modul în care se efectuează testul pentru a identifica prezența S. pyogenes în timpul sarcinii.
În timpul sarcinii, infecția cu S. agalactiae poate conduce, de exemplu, la avort spontan, infecție în lichidul amniotic, sepsis la naștere, pneumonie și meningită. În cazul meningitei, diagnosticul se face prin cultura lichidului cefalorahidian pentru a verifica creșterea bacteriană. În plus, pot fi efectuate teste specifice pentru a finaliza diagnosticul de infecție cu S. agalactiae . Tratamentul se face, de obicei, cu utilizarea de antibiotice, fiind cel mai frecvent indicat de către medicul Penicilină, Cefalosporină, Eritromicină și Cloramfenicol.
3. Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pneumoniae, sau S. pneumoniae sau pneumococ, se găsesc în tractul respirator al adulților și, mai puțin frecvent la copii și sunt responsabile de boli cum ar fi otită, sinusită, meningită și, în principal, pneumonie.
Pneumonia este boala principală cauzată de acest microorganism și poate fi identificată prin simptome respiratorii, cum ar fi dificultăți de respirație, respirație mai rapidă decât obișnuită și oboseală excesivă, de exemplu. Cunoașteți alte simptome ale pneumoniei.
Tratamentul pentru infecția cu S. pneumoniae se face prin utilizarea de antibiotice, care ar trebui să fie recomandate de către medic, cum ar fi penicilină, cloramfenicol, eritromicină, sulfametoxazol-trimetoprim și tetraciclină.
4. Streptococcus viridans
Streptococcus viridans, cunoscut și sub numele de S. viridans, constituie în principal cavitatea orală și faringiană și are un rol protector, împiedicând colonizarea regiunii de specii patogene de bacterii, cum ar fi S. pyogenes.
Streptococcus mitis, aparținând grupului S. viridans, este prezent pe suprafața dinților și membranelor mucoase, iar prezența sa poate fi identificată prin vizualizarea plăcilor dentare. Aceste bacterii pot intra în fluxul sanguin în timpul periajului dinților sau al extracției dinților, de exemplu, mai ales când gingiile sunt inflamate. Cu toate acestea, la persoanele sănătoase, aceste bacterii sunt ușor eliminate în sânge, dar atunci când persoana are o stare predispozantă, cum ar fi ateroscleroza, consumul intravenos de droguri sau probleme cardiace, de exemplu, bacteriile pot crește într-un anumit loc în organism, rezultând în endocardită.
Streptococcus mutans, care aparține, de asemenea, grupului S. viridans, este prezent în principal în smaltul dinților, iar prezența sa în dinți este direct legată de cantitatea de zahăr consumată, fiind principala responsabilă pentru apariția cariilor dentare.
Cum să identificați
Identificarea infecției cu bacterii din genul Streptococcus se face în laborator prin intermediul unor examinări specifice. Medicul va indica, în funcție de simptomele prezentate de persoana respectivă, materialul care va fi trimis la laborator pentru analiză, cum ar fi secreția de sânge, gât, gură sau descărcare vaginală, de exemplu.
În laborator sunt efectuate teste specifice pentru a indica faptul că bacteria care provoacă infectarea este Streptococcus, în plus față de alte teste care permit identificarea speciei bacteriene, ceea ce este important pentru medic pentru a finaliza diagnosticul. Pe lângă identificarea speciilor, se efectuează teste biochimice pentru a verifica profilul de sensibilitate al bacteriilor, adică pentru a determina cele mai bune antibiotice pentru combaterea acestei infecții.
