Sindromul de blană albă de laborator este un tip de tulburare psihologică în care persoana are o creștere a tensiunii arteriale la momentul numirii medicale, dar presiunea ei este normală în alte situații. În plus față de tensiunea arterială crescută, pot apărea alte simptome legate de anxietate, cum ar fi tremor, creșterea ritmului cardiac și tensiunea musculară.
Simptomele acestui sindrom pot apărea atât în copilărie, cât și în viața adultă, iar tratamentul se face cu scopul de a controla simptomele de anxietate și, în consecință, de a preveni apariția unei creșteri a tensiunii arteriale.
Principalele simptome și modul de identificare
Sindromul alb de haină de laborator este caracterizat în principal prin creșterea tensiunii arteriale în momentul consultării cu medicul. În plus, pot fi observate și alte simptome, cum ar fi tremor, sudoare rece, creșterea frecvenței cardiace, vărsături și tensiune musculară, de exemplu, la momentul consultării.
Pentru a confirma sindromul gulerelor albe, o persoană trebuie să aibă tensiunea arterială de peste 140/90 mmHg în timpul vizitei, cel puțin trei ori consecutiv, și tensiunea arterială normală atunci când este măsurată la domiciliu sau la ambulatoriu. Monitorizarea ambulatorie pe 24 de ore, cunoscută sub numele de ABPM, și monitorizarea presiunii arteriale rezidențiale sau HBPM, sunt importante pentru ca presiunea normală a pacientului să fie cunoscută în diferite regiuni ale spitalului și astfel să ajute la diagnosticarea sindromului.
Deși ABPM și HBPM sunt importante în procesul de identificare a sindromului, diagnosticul nu se poate face doar pe baza acestor parametri, deoarece presiunea poate crește în situații în afara cabinetului medicului, de exemplu la locul de muncă.
Cauzele posibile ale sindromului
Sindromul de blană albă de laborator este foarte comun în copilărie, când copilul nu dorește să meargă la medic, dar se poate întâmpla și la adulți. Cauzele sindromului sunt psihologice și sunt, de obicei, legate de asocierea imaginii medicului cu ace sau asocierea mediului spitalicesc cu moartea și bolile, de exemplu. În acest fel, persoana crează aversiune nu numai pentru medic, ci și pentru mediul clinic.
În plus, sindromul poate fi dobândit de-a lungul vieții, datorită răspândirii știrilor despre erorile medicale, compresele rămase în organism în timpul procedurilor chirurgicale, precum și întârzierea în îngrijire și un mediu puțin primitor, de exemplu.
Cum să tratăm
Sindromul de blană albă de laborator poate fi tratat în funcție de cauza sindromului și de obicei este eficient să discutați cu medicul, astfel încât încrederea medicului să fie câștigată, iar timpul consultării este cel mai prietenos. În plus, unii oameni care suferă de acest sindrom ar putea să nu-i placă pe orice profesionist din domeniul sănătății care utilizează echipamente cum ar fi stetoscoapele sau hainele, astfel încât medicii, asistenții medicali și chiar psihologii ar putea să evite utilizarea echipamentului lor, de exemplu.
Poate fi de asemenea util dacă consultația este efectuată într-un mediu care nu seamănă cu spitalul sau biroul, deoarece pot apărea simptomele sindromului de blană de laborator albă în timpul așteptării numirii.
Dacă simptomele persistă și chiar apar atunci când vă gândiți să mergeți la consultare, se recomandă să consultați un psiholog, astfel încât motivul să poată fi identificat, ceea ce duce la sindrom și, astfel, atenuarea simptomelor.
Este important ca atacurile de anxietate să fie controlate prin măsuri eficiente, în caz contrar se poate dezvolta într-un sindrom de panică, de exemplu. Prin urmare, se recomandă ca activitățile de zi cu zi să fie utilizate pentru a vă ajuta să vă relaxați și, astfel, pentru a evita sindromul gulerelor albe, cum ar fi activitatea fizică regulată și o dietă echilibrată. Aflați cum să luptați împotriva anxietății.
