Unii copii sunt mai puțin afectuoși și întâmpină dificultăți în ceea ce privește dăruirea și primirea afecțiunii, par a fi puțin rece, deoarece dezvoltă o apărare psihologică, care poate fi cauzată de situații traumatice sau dificile, cum ar fi abandonarea părinților sau violența domestică, de exemplu.
Această apărare psihologică este o tulburare numită tulburare de atașament reactiv, care apare adesea în urma abuzului sau abuzului copilului și este mai frecventă la copiii care locuiesc în orfelinate din cauza relației emoționale slabe cu părinții lor biologici.
Ce este tulburarea de atașament reactiv
Reacția atașamentului reactiv afectează în special copiii și sugarii, perturbând modul în care se leagă și leagă, iar copiii care sunt afectați de aceasta sunt reci, timizi, anxiosi și detașați emoțional.
Un copil cu tulburare de atașament reactiv nu poate fi complet vindecat, dar cu urmărirea potrivită se poate dezvolta în mod normal, stabilind relații de încredere pe tot parcursul vieții.
Cauzele tulburării de atașament reactiv
Această tulburare apare de obicei în copilărie și poate avea mai multe cauze care includ:
- Abuzul sau abuzul asupra copilului;
- Abandonarea sau pierderea părinților;
- Conduită violentă sau ostilă de către părinți sau îngrijitori.
Această tulburare apare mai ales atunci când copiii sub vârsta de 5 ani suferă o separare de familie sau dacă sunt victime ale abuzului, abuzului sau neglijării în timpul copilăriei.
Principalele simptome și modul de identificare
Unele dintre simptomele care pot indica prezența acestui sindrom la copii, adolescenți sau adulți includ:
- Sentimentul respingerii și abandonării;
- Sărăcie afectivă, care prezintă dificultăți în afecțiunea;
- Lipsa de empatie;
- Insecuritate și izolare;
- Timiditate și retragere;
- Agresivitate față de ceilalți și față de lume;
- Anxietate și tensiune.
Când această tulburare apare la copil, este obișnuită să bei să plângă, să aibă starea de spirit proastă, să evite afecțiunile părinților, să-i placă singur sau să evite contactul vizual. Unul dintre primele semne de avertizare pentru părinți este atunci când copilul nu face diferența între mamă sau tată și străini și nu există o afinitate specială așa cum era de așteptat.
Cum este tratamentul?
Reacția de atașament reactiv trebuie tratată de un profesionist instruit sau calificat, cum ar fi un psihiatru sau psiholog, care îi va ajuta pe copil să se conecteze cu familia și societatea.
În plus, este foarte important ca părinții sau tutorele copilului să beneficieze de asemenea de formare, consiliere sau terapie, astfel încât să poată învăța să se ocupe de copil și de situație.
La copiii care locuiesc în orfelinate, monitorizarea lucrătorilor sociali poate contribui, de asemenea, la înțelegerea acestei tulburări și strategii, astfel încât aceasta să poată fi depășită, făcând copilul capabil să dăruiască și să primească afecțiune.
