Spasticitatea constă în creșterea involuntară a contracției musculare care poate apărea în orice mușchi și care împiedică individul să își desfășoare activitățile zilnice, cum ar fi mersul pe jos, mâncarea sau vorbirea, de exemplu.
De obicei, spasticitatea este mai frecventă ca urmare a unei modificări neurologice, cum ar fi accident vascular cerebral sau ca o consecință a paraliziei cerebrale și, prin urmare, poate afecta numai un grup muscular mic, cum ar fi brațul, sau poate apărea în mai multe locuri, cum ar fi partea dreaptă a corpului, leziuni neurologice.
Spasticitatea nu are nici un tratament, dar este posibil să se reducă handicapul pacientului prin terapie fizică, utilizarea de remedii pentru spasticitate sau aplicații localizate ale botoxului.
Tratamentul pentru spasticitate
Tratamentul pentru spasticitate trebuie condus de un neurolog, deoarece este necesar să se evalueze cauza neurologică care provoacă apariția problemei. Opțiunile includ:
Remedii pentru spasticitate
De obicei, se utilizează medicamente pentru spasticitate, cum ar fi Baclofen sau Diazepam, care ajută mușchii să se relaxeze și să atenueze simptomele. Alte remedii indicate sunt Baclofenul, Benzodiazepinele, Clonidina sau Tizanidina, care reduc transmiterea stimulilor și facilitează relaxarea musculară.
Fizioterapia în spasticitate
Împotriva spasticității se recomandă de asemenea să faceți cel puțin 2 ori pe săptămână pentru a menține amplitudinea articulațiilor și a evita alte complicații cum ar fi rigiditatea articulațiilor din cauza lipsei de utilizare a articulației afectate a membrelor.
Fizioterapia în spasticitate se poate face cu ajutorul:
- Crioterapia: aplicarea frigului în mușchii afectați pentru a reduce temporar semnalul reflex care provoacă contracția musculară;
- Aplicarea căldurii: permite relaxarea temporară a mușchiului, reducerea durerii;
- Kinesioterapia: tehnica de a învăța pacientul să trăiască cu spasticitate, prin exerciții sau folosirea ortezelor;
- Stimularea electrică: stimularea cu șocuri electrice mici care ajută la contracția musculară.
Exercițiile de terapie fizică trebuie efectuate de două ori pe săptămână cu fizioterapeutul și în fiecare zi acasă. Aceste tratamente servesc la reducerea simptomelor de spasticitate și la facilitarea activităților zilnice.
Știați mai multe despre terapia fizică pentru spasticitate în: Fizioterapie pentru hemiplegie.
Aplicatii Botox
Botoxul injecțiile de toxină A pot fi utile pentru scăderea rigidității musculare și facilitarea mișcării articulațiilor, facilitând astfel îngrijirea zilnică a pacienților și chiar sesiunile de fizioterapie.
Aceste injecții pot fi indicate de medic și au efecte între 4 luni și 1 an, fiind mai frecvente să se recurgă la o nouă doză de această substanță după 6 luni de la prima aplicare și la fiecare 6 luni.
Efectul său paralizează sau scade contracția musculară involuntară pentru o anumită perioadă de timp, iar atunci când efectul se diminuează, persoana prezintă din nou un ton muscular mai mare, care poate provoca chiar și o contracție puternică, necesitând o nouă doză.
Utilizarea botoxului este indicată pentru tratarea spasticității, inclusiv a copiilor care se nasc cu microcefalia datorită contaminării materne cu virusul Zika. Mai multe detalii despre această indicație pot fi găsite în: Botox poate ajuta la tratarea nou-născuților cu Microcefalie.
Simptomele spasticității
Principalele simptome ale spasticității includ:
- Contracția involuntară a mușchilor;
- Dificultate de a îndoi picioarele sau brațele;
- Durerea în mușchii afectați;
- Postură incorectă.
În cazurile mai severe, pacientul se află într-o poziție de spasticitate, care se caracterizează prin brațele pliate, picioarele și picioarele întinse și capul înclinat pe o parte.
Gradul de spasticitate
Gradul de spasticitate poate fi evaluat în conformitate cu scala Ashworth:
- Gradul 0: pacientul nu prezintă contracția mușchiului;
- Gradul 1: contracție ușoară a mușchilor;
- Gradul 2: creșterea contracției musculare, cu o anumită rezistență la mișcare;
- Gradul 3: o creștere mare a concentrației musculare, cu dificultate în plierea membrelor;
- Gradul 4: Musculare rigide fără posibilitate de mișcare.
Cu tratamentul efectuat zilnic, pacientul își poate scădea gradul de spasticitate puțin câte puțin.
