Chistul din cap este de obicei o tumoare benignă care poate fi umplută cu lichid, țesut, sânge sau aer și apare de obicei în timpul sarcinii, la scurt timp după naștere sau pe tot parcursul vieții și poate apărea atât în piele, cât și în creier. Chistul din cap poate să dispară, să crească mărimea sau să genereze simptome atunci când este localizat în creier, cum ar fi dureri de cap, greață, amețeli și probleme de echilibru.
Diagnosticarea chistului în cap este făcută de un neurolog în cazul unui chist în creier și poate fi efectuată în timpul sarcinii prin ultrasonografie sau după apariția primelor simptome prin tomografie computerizată sau prin imagistică prin rezonanță magnetică. Chistul pielii este diagnosticat de un dermatolog prin evaluarea caracteristicilor chistului. După diagnosticare, ar trebui să existe urmări medicale, deoarece, în funcție de mărimea și simptomele cauzate de chist, îndepărtarea poate fi indicată prin intervenție chirurgicală.
Principalele tipuri de chisturi în cap
Chisturile din cap sunt, de obicei, formate în timpul gestației, dar pot apărea, de asemenea, datorită unei lovituri la nivelul capului sau a infecțiilor din creier sau din uterul matern. Aflați despre cauzele și alte tipuri de chisturi în creier.
Principalele tipuri de chist din cap sunt:
1. Chistul de arahnoid
Chistul arahnoid poate fi congenital, adică poate fi prezent la nou-născut, numit chistul primar sau poate fi datorat infecției sau traumei și se numește chist secundar. Acest tip de chist este de obicei asimptomatic și se caracterizează prin acumularea de fluid între membranele care acoperă creierul. Cu toate acestea, în funcție de mărimea acesteia, poate provoca unele simptome, cum ar fi leșin, amețeli sau probleme de echilibru. Aflați despre simptomele, cauzele și tratamentul chistului arachnoid.
2. Chistul plexului vascular
Chistul plexului vascular este rar, apar doar la 1% din fetuși și se caracterizează prin acumularea de lichide în cavitatea cerebrală, de obicei într-o regiune a creierului unde există țesut mort. Acest tip de chist poate fi diagnosticat prin ultrasunete din săptămâna a 14-a de gestație și nu necesită tratament, ci doar urmărirea, deoarece nu prezintă nici un risc pentru copil sau mamă. În mod normal, este reabsorbită de organismul însuși după a 28-a săptămână de gestație.
3. Chist epidermoid și dermoid
Chistul epidermoid și dermoid sunt similare și sunt, de asemenea, rezultatul schimbărilor în timpul dezvoltării fătului, dar pot apărea și pe tot parcursul vieții. Ele sunt un chist de piele care poate apărea pe orice parte a corpului, inclusiv pe cap, în special pe frunte și în spatele urechilor. Acestea se caracterizează prin acumularea de celule în piele, nu provoacă simptome și sunt libere, adică se pot mișca pe piele.
Diagnosticul se face din evaluarea caracteristicilor chistului, cum ar fi mărimea, dacă există umflături și dacă chisturile sunt libere. Tratamentul se poate face prin drenarea lichidului prezent în chist, cu antibiotice, pentru a evita posibilele infecții sau prin intervenție chirurgicală conform recomandării medicale.
Principalele simptome ale chistului în cap
Chisturile din cap sunt, de obicei, asimptomatice, dar chisturile din creier pot provoca unele simptome dacă cresc în dimensiuni, cum ar fi:
- Dureri de cap;
- greață;
- amețeli;
- Probleme de echilibru;
- Confuzie mintală;
- convulsii;
- Somnolență.
Diagnosticarea chisturilor în cap este făcută de un neurolog, în cazul chisturilor creierului, prin tomografie computerizată, prin rezonanță magnetică sau ultrasonografie sau prin dermatolog prin intermediul unui examen fizic, în cazul unui chist de piele, cum ar fi chistul epidermoid.
Cum să tratăm
Odată ce un chist este identificat în cap, ar trebui inițiată o monitorizare periodică cu neurologul pentru a monitoriza mărimea chistului, precum și pentru a observa apariția simptomelor.
Dacă se observă orice simptom, medicul poate indica utilizarea unor analgezice sau remedii pentru amețeală sau greață. Dar dacă există o creștere a dimensiunii chistului și persistența sau o creștere a frecvenței simptomelor, intervenția chirurgicală poate fi indicată de către medic.
