Tulburare tulburări de disconfort, cunoscută și sub numele de tulburare de conversie, este o tulburare mentală în care persoana suferă de un dezechilibru psihologic, cu schimbări în conștiință, memorie, identitate, emoție, percepția mediului, controlul mișcărilor și comportamentului.
Astfel, persoana cu această tulburare poate experimenta diferite tipuri de semne și simptome de origine psihologică, care apar în mod izolat sau împreună, fără nici o boală fizică care justifică acest caz. Cele mai importante sunt:
- Amnezia temporară, fie evenimente specifice, fie o perioadă a trecutului, numită amnezie disociativă;
- Pierderea sau modificarea mișcărilor unor părți ale corpului, numită tulburare de mișcare disociativă;
- Mișcări și reflexe mișcătoare sau imposibilitatea mișcării, asemănătoare cu o leșinare sau o stare de catatonie, numită stupor disociativ;
- Pierderea gradului de conștientizare a cine sunteți sau unde vă aflați;
- Mișcări similare la o criză epileptică, numită criză disociativă;
- Tulburări sau pierderi de senzație la una sau mai multe locuri ale corpului, cum ar fi gura, limba, brațele, mâinile sau picioarele, numite anestezie disociativă;
- Starea de confuzie extremă mentă l;
- Identități multiple sau personalități, care reprezintă tulburare de identitate disociativă. În unele culturi sau religii, poate fi numită o stare de posesie. Dacă doriți să aflați mai multe despre acest tip specific de tulburare disociativă, verificați tulburarea identității disociative.
Este obișnuit ca persoanele cu tulburări disociative să prezinte schimbări de comportament, cum ar fi o reacție bruscă exagerată sau dezechilibrată, astfel încât această tulburare este cunoscută și sub numele de isterie sau reacție isterică.
Tulburarea disociativă se manifestă, de obicei, sau se agravează după evenimente traumatice sau stresante și apare de obicei brusc. Episoadele pot apărea din când în când sau devin frecvente, în funcție de fiecare caz. Este, de asemenea, mai frecventă la femei decât la bărbați.
Tratamentul tulburării disociative ar trebui să fie ghidat de un psihiatru și poate include utilizarea medicamentelor anxiolitice sau antidepresive pentru ameliorarea simptomelor, iar psihoterapia este foarte importantă.
Cum să confirmați
În timpul crizelor disociative, se poate crede că aceasta este o boală fizică, așa că este comun că primul contact al acestor pacienți este cu medicul din camera de urgență.
Medicul identifică prezența acestui sindrom prin investigarea intensă a schimbărilor în evaluarea și examenul clinic, dar nu se găsește nimic de origine fizică sau organică care să explice boala.
Confirmarea tulburării disociative este făcută de psihiatru, care va evalua simptomele prezentate în confiscările și existența unor conflicte psihologice care pot declanșa sau agrava boala. Acest medic ar trebui, de asemenea, să evalueze prezența anxietății, depresiei, somatizării, schizofreniei sau a altor tulburări mentale care se agravează sau se confundă cu tulburarea disociativă. Înțelegeți ce sunt și cum puteți identifica cele mai frecvente tulburări mintale.
Cum se face tratamentul?
Principala formă de tratament disociativ este psihoterapia, cu un psiholog, pentru a ajuta pacientul să dezvolte strategii pentru a face față stresului. Sesiunile sunt ținute până când psihologul simte că pacientul este capabil să-și administreze emoțiile și relațiile în siguranță.
Se recomandă, de asemenea, urmărirea cu psihiatrul, care va evalua progresia bolii și poate prescrie medicamente pentru ameliorarea simptomelor, cum ar fi antidepresive precum sertralina, antipsihotice cum ar fi Tiapride sau anxiolitice cum ar fi diazepam dacă este necesar.
