Dislexia este o dificultate de învățare caracterizată prin dificultăți de scriere, vorbire și ortografie. De obicei, este diagnosticată în copilărie în timpul perioadei de alfabetizare, deși poate fi, de asemenea, diagnosticată la adulți.
Această tulburare are 3 grade: ușoară, moderată și severă, care interferează cu învățarea cuvintelor și lectură. În general, dislexia apare în aceeași familie, fiind mai frecventă la băieți decât la fete.
În plus, este foarte comun ca persoana cu dislexie să aibă alte condiții asociate, cum ar fi tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitatea. De obicei cei care au dislexie au caracteristici cum ar fi dificultatea de a face față frustrării, dar au o mulțime de imaginație și o mare empatie.
Ce este scrierea dislexică?
Cei care au dislexie au, de obicei, o scrisoare urâtă, mare, dar lizibilă, deși profesorii se pot plânge, mai ales la început, când copilul învață să citească și să scrie.
Alfabetizarea durează un pic mai mult decât la copiii fără dislexie, deoarece este comună schimbarea următoarelor litere:
- f - T
- d - b
- m - n
- w - m
- v - f
- soare -
- sună
Citirea celor care au dislexia este lentă, fiind omisiune comună de litere și amestec de cuvinte.
Creierul dislexic funcționează diferit cu conexiuni neuronale specifice, și chiar anumite zone ale creierului sunt mai mari decât cele fără dislexie. Partea dreaptă a creierului este mai dezvoltată, dar copiii învață adesea să citească și să scrie, găsind propriile soluții și strategii neurale.
Cum este dislexicul în școală?
În mod normal, cei care au dislexie sunt distrași și schimba literele, dacă există orbire de culoare, copilul poate schimba și culorile, în principal roșu, roz și verde.
De obicei, dislexia este descoperită în copilărie atunci când copilul se află în grădiniță sau în alfabetizare, deoarece durează mai mult timp pentru a învăța scrisorile decât pentru studenții din aceeași cameră.
Acest lucru nu indică faptul că copilul dislexic nu este inteligent, dar are un handicap de învățare. Un bun exemplu este că Albert Einstein a fost dislexic.
Experiența școlară tradițională poate să nu fie bună dacă profesorii nu se potrivesc pentru a ajuta cititul și învățarea dislexică, menținându-i motivați și atent în fiecare zi.
Dislexia nu are nici un tratament, dar tratamentul poate îmbunătăți calitatea vieții individului. Tratamentul implică mulți profesioniști, deoarece această dificultate a învățării are multe aspecte diferite și, prin urmare, tratamentul poate include o urmărire cu psihologul, vorbitorul și pedagogul pentru o mai bună susținere școlară.
Sfaturi pentru ca dislexicul să citească mai bine
Citirea este una dintre dificultățile celor care au dislexie, iată câteva sfaturi pentru a facilita acest proces:
- Utilizați întotdeauna notebook-urile cu foi groase, astfel încât să nu poată fi citit ce este scris în spatele foii;
- Ori de câte ori este posibil, utilizați foi non-albe, cum ar fi cremă sau galben deschis, dar preferați literele cu culori închise, astfel încât textul să fie ușor de citit;
- Când scrieți pe computer, ar trebui să preferați fonturile mai ușor de citit de către dislexic, cum ar fi Verdana, Arial, Tahoma, Century Gothic sau Trebuchet, în dimensiuni 12 sau 14 și spațiere 1, 5;
- Pentru a sublinia ceva în text, boldul este cea mai bună opțiune, evitând sublinierea și caracterele italice;
- Evitați să scrieți toate cuvintele cu CAPITAL LETTERS;
- Nu utilizați text justificat, dar preferați marja neregulată din partea dreaptă a paginii pentru a permite o distragere "controlată";
- Utilizați întotdeauna propoziții scurte și directe, pentru a vă facilita utilizarea subiectelor și numerotarea, pentru a evita rularea textului.
Urmând aceste sfaturi, citirea și înțelegerea textelor pot deveni mai ușoare și mai puțin frustrante pentru cei cu dislexie.
