Bronchopneumonia este un tip de infecție pulmonară care poate fi cauzată de viruși, ciuperci sau bacterii. Deși este un tip de pneumonie, în afară de afectarea alveolelor pulmonare, bronhopneumonia afectează și bronhiile, care sunt cele mai mari căi prin care aerul intră în plămâni.
Datorită inflamației bronhiilor, aerul nu poate intra ușor în plămâni, așa că este foarte frecvent să se dezvolte simptome cum ar fi scurtarea respirației intense, pielea palidă, buzele albastru și oboseala foarte ușoară.
În general, tratamentul se poate face la domiciliu și se începe cu utilizarea antibioticelor, deoarece bacteriile sunt în primul rând responsabile de infecție, cu toate acestea, poate fi necesar să se schimbe tratamentul dacă nu funcționează. Astfel, trebuie să consultați întotdeauna un pulmonolog pentru a face cel mai potrivit tratament și pentru a evalua în timp.
Simptome principale
Pentru a identifica dacă este o bronhopneumonie, trebuie să fii atent la apariția simptomelor cum ar fi:
- Febră peste 38 ° C;
- Dificultăți de respirație și dificultăți de respirație;
- Oboseală și slăbiciune musculară;
- frisoane;
- Tuse cu catarh;
- Creșterea ritmului cardiac;
- Buzele și degetele albastre.
Simptomele la copil și la copil
La copil și la copil, simptomele pot fi ușor diferite și de obicei includ:
- febră;
- Respirație zgomotoasă și rapidă;
- flegma;
- Oboseală și somnolență;
- Iritabilitate ușoară;
- Dificultăți de dormit;
- Lipsa apetitului
Bronchopneumonia la copil este foarte frecventă, deoarece sistemul imunitar este încă subdezvoltat, ceea ce facilitează dezvoltarea bacteriilor și a altor microorganisme care pot provoca acest tip de infecții. De îndată ce apar primele simptome, este important să consultați imediat medicul pediatru pentru a preveni agravarea bolii.
Cum să confirmați diagnosticul
Diagnosticul bronhopneumoniei poate fi făcut de către un medic generalist, un pulmonolog sau chiar un pediatru în cazul copiilor. În general, pentru a obține diagnosticul, pe lângă evaluarea simptomelor, medicul ascultă și respirația cu stetoscopul și poate solicita, de exemplu, alte examene, cum ar fi radiografia pieptului, testele de sânge, CT sau bronhoscopia.
Cum se face tratamentul?
Tratamentul bronhopneumoniei în majoritatea cazurilor se poate face acasă prin administrarea de medicamente antibiotice, cum ar fi ceftriaxona și azitromicina, care luptă împotriva microorganismelor majore responsabile de producerea bolii. În plus, medicul generalist sau pulmonologul pot recomanda, de asemenea, utilizarea de remedii pentru a atenua și tuse tuse sau o dietă lichidă pentru a preveni deshidratarea.
În general, tratamentul durează în medie 14 zile și în această perioadă se recomandă să se ia alte măsuri de îngrijire ca:
- Restul și evitarea eforturilor;
- Evitați schimbările bruște de temperatură pentru o recuperare corectă;
- Beți cel puțin 2 litri de apă;
- Faceți nebulizări regulate cu soluție salină;
- Evitați fumatul sau fumatul.
În plus, pentru a preveni transmiterea bolii ar trebui să acopere, de asemenea, gura pentru a tuse, spălați mâinile în mod regulat și ar trebui să evite merge în locuri publice și închise.
În cazurile mai severe, bronhopneumonia poate duce la spitalizare, unde poate fi necesar să se primească oxigen, să se facă injecții cu antibiotice și să se efectueze fizioterapie respiratorie, care ajută la eliberarea tractului respirator.
Când apar primele simptome ale bronhopneumoniei, este important ca medicul general sau pulmonologul să efectueze o radiografie toracică și o auscultare pulmonară, astfel încât boala să poată fi diagnosticată și tratamentul acesteia să înceapă.
Cauze posibile și cum se poate evita
Bronchopneumonia este cauzată de diferite tipuri de ciuperci, viruși și bacterii care pot fi transportate prin aer sau prin obiecte și mâini. Prin urmare, unele modalități de a evita capturarea infecției includ:
- Vaccinarea împotriva gripei;
- Spălați-vă mâinile în mod regulat, în special înainte de a mânca sau atingeți fața;
- Evitați fumatul sau frecventarea locurilor cu fum greu;
Aceste măsuri sunt deosebit de importante în cazul copiilor și vârstnicilor, precum și al persoanelor cu sisteme imunitare slăbite de boli cum ar fi astmul, diabetul, lupusul sau HIV.
