Nistagmusul este mișcarea involuntară și oscilantă a ochilor, care se poate întâmpla chiar dacă capul este oprit și poate duce la unele simptome, cum ar fi greața, vărsăturile și dezechilibrele, de exemplu.
Mișcarea ochilor se poate întâmpla dintr-o parte în alta, numită nistagmus orizontal, de sus în jos, primind numele de nistagmus vertical sau în cercuri, acest tip fiind numit nistagmus rotativ.
Nistagmus poate fi considerat normal atunci când se întâmplă în scopul urmăririi mișcării capului și concentrării asupra unei imagini, de exemplu, dar poate fi de asemenea considerată patologică atunci când se întâmplă chiar și cu capul oprit și poate fi o consecință a labirintei, neurologice sau efectul secundar al medicamentelor, de exemplu.
Cum să identificați nistagmusul
Nistagmusul este caracterizat în principal de mișcarea involuntară a ochilor, care poate fi normală sau din cauza unei anumite condiții a persoanei, numită nystagmus patologic. Nistagmus constă din două mișcări, una lentă și una rapidă. Mișcarea lentă apare atunci când ochii urmează mișcarea capului, focalizând pe un punct fix. Când ochii ajung la limita lor, mișcarea rapidă îi readuce la poziția de plecare.
Când se produce o mișcare lentă și rapidă chiar și atunci când capul este oprit, mișcările ochilor devin mai vizibile, iar această condiție se numește nystagmus patologic.
În plus față de mișcările involuntare ale ochilor, nistagmusul poate fi observat datorită apariției unor simptome precum dezechilibru, greață, vărsături și amețeli.
Principalele cauze
În funcție de cauză, nistagmusul poate fi clasificat în două tipuri principale:
- Nistagmus fiziologic, în care ochii se mișcă în mod normal pentru a focaliza o imagine când ne întoarcem capul, de exemplu;
- Nistagmus patologic, în care mișcările ochilor se întâmplă chiar și cu capul oprit, indicând de obicei că există schimbări în sistemul vestibular, un sistem responsabil nu numai pentru auzul și menținerea echilibrului, ci și pentru transmiterea de impulsuri electrice către creier și regiunile care controlează mișcările oculare.
Pe lângă clasificarea fiziologică și patologică, nistagmusul poate fi, de asemenea, clasificat în congenital, atunci când este perceput imediat după naștere sau dobândit, ceea ce se întâmplă din cauza mai multor situații care pot apărea pe tot parcursul vieții, principalele cauze fiind:
- labirintita;
- Modificările neurologice ale fluxurilor tumorale sau ale umflăturilor de cap, de exemplu;
- Pierderea vederii;
- Deficiențe nutritive, cum ar fi vitamina B12, de exemplu;
- Accident vascular cerebral;
- Consumul excesiv de băuturi alcoolice;
- Efectul secundar al medicamentelor.
În plus, persoanele cu sindrom Down sau albinism, de exemplu, au mai multe șanse de a avea nistagmus.
Diagnosticul este făcut de oftalmolog prin observarea mișcărilor oculare, pe lângă efectuarea de teste specifice, cum ar fi electrooculografia și videoculografia, de exemplu, în care mișcările involuntare ale ochilor sunt observate în timp real și mai precis.
Cum se face tratamentul?
Tratamentul pentru nistagmus se face pentru a reduce apariția mișcărilor involuntare ale ochiului, astfel încât oftalmologul poate indica tratamentul cauzei și poate fi recomandată suspendarea medicamentelor responsabile de suplimentarea nistagmului sau a vitaminei atunci când se dorește deficiențe nutriționale.
În plus, oftalmologul poate indica utilizarea unor medicamente care pot acționa direct din sistemul neurotransmițător și poate fi recomandată utilizarea lentilelor de contact.
În cazurile mai severe, când mișcările involuntare sunt foarte frecvente și apar independent de poziția capului, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a modifica poziția mușchilor responsabili de mișcarea ochiului, îmbunătățind astfel capacitatea de concentrare asupra obiecte, în plus față de îmbunătățirea capacității vizuale.
