Meningita C, denumită și meningită meningococică, este un tip de meningită bacteriană provocată de bacteria Neisseria meningitidis și poate fi fatală dacă nu este tratată corect. Aflați mai multe despre meningita meningococică.
Această boală poate apărea la orice vârstă, fiind mai frecventă la copiii cu vârsta sub 5 ani și are simptome asemănătoare gripei, ceea ce poate face dificilă diagnosticarea și inițierea tratamentului, crescând probabilitatea unor sechele cum ar fi surditatea, amputație și leziuni cerebrale.
Transmiterea meningitei poate apărea prin tuse și strănut, de exemplu, cauzând răspândirea bacteriilor în aer și infectarea altora. Astfel, cel mai bun mod de a preveni meningita este de a evita contactul cu persoanele infectate și de a lua vaccinul împotriva meningitei C în primele luni de viață.
Simptome principale
Simptomele meningitei sunt similare cu cele ale unei gripe, dar dacă persoana are rigiditate la nivelul gâtului și, prin urmare, dificultăți de îndoire a gâtului, este important să vedeți un medic, deoarece acest lucru indică meningita. Alte simptome ale bolii sunt:
- Febră mare;
- Dureri de cap;
- Deranje de piele;
- Confuzie mintală;
- Durere în gât;
- vărsături;
- Durere articulară;
- fotofobie;
- Somnolență.
În plus, pot fi văzute pete purpurii de pe piele, care pot fi mari sau mici, care se pot răspândi rapid prin corpul cu progresia bolii.
Simptomele meningitei C apar între 2 și 10 zile după contactul persoanei cu bacteria, totuși ordinea și intensitatea simptomelor variază în funcție de persoană, ceea ce poate face dificilă diagnosticarea și întârzie începerea tratamentului.
Cum se întâmplă transmisia
Transmiterea meningitei C survine prin contactul direct cu secrețiile respiratorii sau cu fecalele unei persoane infectate cu bacteria Neisseria meningitidis . În acest fel, tuse, strănut și salivă sunt modalități de transmitere a bacteriilor. Se recomandă evitarea partajării tacâmurilor, a ochelarilor și a hainelor cu persoanele infectate.
Obișnuința de a spăla mâinile adesea sau de a folosi gel de alcool pentru a le menține curat poate ajuta la reducerea probabilității de infectare.
Persoanele care au fost în jurul valorii de oameni cu meningită C trebuie să caute îngrijire de la un furnizor de servicii medicale pentru a primi un medicament preventiv.
Diagnosticul meningitei C
Diagnosticul inițial al meningitei C este făcut de către infectolog sau neurolog din analiza simptomelor. Confirmarea, totuși, poate fi efectuată numai prin teste de laborator cum ar fi hemograma, puncția lombară și analiza lichidului cefalorahidian (CSF) sau CSF, în care este investigată prezența Neisseria meningitidis.
După examinare, medicul poate confirma boala și, ca rezultat, poate pregăti un plan de intervenție cât mai repede posibil pentru a evita posibilele complicații. Vedeți care sunt sechelele meningitei.
Cum se face tratamentul?
Tratamentul pentru meningita C se face într-un mediu spitalicesc, pentru a evita răspândirea bacteriei, prin antibiotice intravenoase specifice bacteriei. În plus, se recomandă ca persoana să rămână în repaus și să fie monitorizată intens de către personalul medical.
Tratamentul trebuie efectuat cât mai curând posibil pentru a preveni epidemiile și complicațiile grave ale persoanei.
Prevenirea meningitei
Cel mai simplu și mai eficient mod de a preveni meningita este vaccinarea, care poate fi administrată de la vârsta de 3 luni. Vaccinul pentru acest tip de meningită se numește vaccinul meningococic C și este disponibil la clinicile de sănătate. Acest vaccin durează între 1 și 2 ani și, prin urmare, ar trebui să fie luat de urgență la copiii cu vârsta de până la 4 ani și la adolescenții cu vârste cuprinse între 12 și 13 ani. Aflați mai multe despre vaccinul care vă protejează de meningită.
Efectele adverse ale acestui vaccin sunt de obicei scurte și ușoare, cum ar fi durerea, umflarea și înroșirea la locul de aplicare, pe lângă febra scăzută.
În plus față de vaccinare, este important să evitați contactul cu persoanele infectate, să vă spălați frecvent mâinile și să evitați împărțirea hranei și a bunurilor personale.
