Disenteria este o tulburare gastro-intestinală în care există o creștere a numărului și frecvenței mișcărilor intestinale, unde scaunul are o consistență mai moale și există, de asemenea, prezența mucusului și a sângelui în scaun, pe lângă apariția durerilor abdominale și a crampe, care sunt de obicei indicative ale leziunii mucoasei intestinale.
Disenteria este în majoritatea cazurilor asociată cu infecții bacteriene, în principal Shigella spp. și Escherichia coli, dar poate fi cauzată și de paraziți, inclusiv de protozoar Entamoeba histolytica. Indiferent de cauză, este important ca persoana să vadă medicul generalist imediat ce apar simptomele dizenteriei, întrucât în acest fel este posibilă începerea tratamentului și prevenirea complicațiilor, în special a deshidratării.
Simptome de dizenterie
Principalul simptom al dizenteriei este prezența sângelui și a mucusului în scaun, totuși se observă de obicei alte semne și simptome, cum ar fi:
- Frecvență crescută de evacuare;
- Scaune moi;
- Greață și vărsături, care pot conține sânge;
- Oboseală;
- Deshidratare;
- Lipsa poftei de mâncare.
În dizenterie, deoarece frecvența mișcărilor intestinale este mai mare, există un risc mare de deshidratare, care poate fi grav. Prin urmare, de îndată ce sunt observate semne și simptome care indică dizenterie, este important ca medicul să fie consultat, precum și este important să beți cel puțin 2 litri de apă și să utilizați serul de rehidratare orală.
În plus, dacă se observă simptome de dizenterie, este important ca tratamentul să înceapă imediat după aceea pentru a preveni apariția altor complicații pe lângă deshidratare, cum ar fi sângerările intestinale și malnutriția.
Diferența dintre diaree și dizenterie
Deși în ambele situații poate exista o creștere a numărului de mișcări intestinale pe zi și modificări ale consistenței scaunelor, în dizenterie este posibil să se observe prezența mucusului și a sângelui în scaune, ceea ce nu se întâmplă în cazul diaree.
Principalele cauze
Disenteria este cauzată de agenți infecțioși care pot ajunge la sistemul gastro-intestinal și pot provoca iritații ale mucoasei și care pot pătrunde în organism prin consumul de apă și alimente contaminate.
Majoritatea cazurilor de dizenterie sunt de origine bacteriană, cauzate în principal de bacterii Shigella spp., Salmonella sp.,Campylobacter spp. și Escherichia coli. Pe lângă dizenteria bacteriană, există și dizenteria amibiană, care este cauzată de parazitul Entamoeba histolytica, care poate contamina și apa și alimentele și poate provoca diaree când sarcina parazitară este foarte mare.
În ciuda celei mai frecvente cauze a dizenteriei fiind infecția, se poate întâmpla și datorită utilizării prelungite a unor medicamente care pot deteriora mucoasa intestinală, fiind indicat în acest caz că medicul este consultat astfel încât suspendarea sau schimbarea medicamentului să poată fi făcut.
Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul dizenteriei se face de către medicul generalist, medicul pediatru sau gastroenterolog prin evaluarea simptomelor descrise de persoană și prin examinarea fecalelor pentru a identifica agentul care cauzează dizenteria.
Astfel, se recomandă efectuarea unui examen parazitologic al fecalelor, care are ca scop identificarea ouălor sau chisturilor paraziților, sau un test de co-cultură urmat de o antibiogramă atunci când există suspiciunea de dizenterie cauzată de bacterii.
Astfel, în examenul de co-cultură, fecalele sunt procesate în laborator, astfel încât bacteria să poată fi identificată și apoi se efectuează teste pentru a verifica rezistența și profilul de sensibilitate al acestei bacterii la antibiotice. Aflați mai multe despre examenul de co-cultură.
Vedeți următorul videoclip pentru mai multe informații despre testul scaunului:
Tratamentul pentru dizenterie
Este important ca tratamentul dizenteriei să înceapă de îndată ce diagnosticul este pus, de preferință imediat ce apar primele simptome, pentru a evita complicații precum deshidratarea, malnutriția, abcesul hepatic sau megacolonul toxic, de exemplu.
Tratamentul pentru dizenterie constă în înlocuirea întregii ape pierdute prin fecale și vărsături, cu lichide precum apă, sucuri, ceaiuri și apă de cocos, de exemplu, pe lângă serul de rehidratare orală. În plus, alimentele trebuie să fie ușoare, ușor digerabile și cu multe lichide, cum ar fi legume fierte, supă de legume, gelatină și fructe, de exemplu.
În funcție de cauza dizenteriei, medicul poate recomanda utilizarea de antimicrobiene precum Ciprofloxacin, Sulfametoxazol-Trimetoprim sau Metronidazol, de exemplu, pentru a promova eliminarea agentului care cauzează dizenteria.
V-au fost utile aceste informații?
da nu
Parerea ta este importanta! Scrie aici cum ne putem îmbunătăți textul:
Alte intrebari? Faceți clic aici pentru a primi răspuns.
E-mail în care doriți să primiți un răspuns:
Verificați e-mailul de confirmare pe care vi l-am trimis.
Numele dumneavoastră:
Motivul vizitei:
--- Alegeți-vă motivul --- Boala Trăiți mai bine Ajutați o altă persoană Câștigați cunoștințe
Ești un profesionist din domeniul sănătății?
NuMedicianFarmaceutic Asistent medical NutriționistBiomedicalFizioterapeutFrumuset
Bibliografie
- MINISTERUL SANATATII. Boli diareice acute (ADD): cauze, semne și simptome, tratament și prevenire. Disponibil in: . Accesat pe 09 decembrie 2019
- SOCIETATEA BRAZILIANĂ DE PEDIATRIE. Diaree acută: diagnostic și tratament. 2017. Disponibil la:. Accesat pe 09 decembrie 2019
