Tulburarea de depersonalizare sau sindromul dislocării este o boală în care persoana se simte deconectată de propriul corp, ca și cum ar fi fost un observator extern al lui însuși. Este comună faptul că există și simptome de derealizare, ceea ce înseamnă o schimbare în percepția mediului în care este implicată, ca și cum totul în jur este ireal sau artificial.
Acest sindrom poate apărea brusc sau treptat și, deși poate apărea la persoanele sănătoase, în situații de stres, oboseală intensă sau consum de droguri, este foarte asociat cu boli psihiatrice, cum ar fi depresia, tulburările de anxietate sau schizofrenia sau bolile neurologice cum ar fi epilepsia, migrenele sau leziunile cerebrale.
Pentru a trata tulburarea de dislocare, este necesară o urmărire cu psihiatrul, care va ghida utilizarea remedii precum antidepresivele și anxioliticele, precum și psihoterapia.
Simptome principale
În tulburarea depersonalizării și derealizării, persoana își procesează emoțiile într-un mod modificat, dezvoltând simptome precum:
- Simțiți că sunteți un observator extern al corpului vostru sau că corpul nu vă aparține;
- Noțiunea că este separată de ea însăși și de mediul înconjurător;
- Senzația de ciudățenie;
- Dacă te uiți în oglindă și nu te recunoști;
- A fi îndoieli dacă anumite lucruri s-au întâmplat cu adevărat sau dacă ei doar au visat sau au imaginat aceste lucruri.
- Fiind undeva și fără să știe cum a venit sau a făcut ceva și nu și-a amintit cum;
- Nu recunoașteți unii membri ai familiei sau nu vă amintiți evenimente importante de viață;
- Nu are emoții sau este capabilă să simtă durerea în anumite momente;
- Simt ca si cum ar fi doi oameni diferiti, pentru ca isi schimba comportamentul de la o situatie la alta;
- Senzația că totul era neclară, astfel încât oamenii și lucrurile par a fi prea departe sau prea încețoșați, ca și când ar veni treji.
Astfel, în acest sindrom, persoana poate avea sentimentul că ei sunt visători de zi cu zi sau că ceea ce ei experimentează nu este real, așa că este obișnuit ca acest sindrom să fie confundat cu evenimentele supranaturale.
Debutul tulburării poate fi bruscă sau treptat, cu alte simptome psihiatrice, cum ar fi modificări ale dispoziției, anxietate și alte tulburări psihice frecvente. În anumite cazuri, depersonalizarea poate prezenta episoade singulare, de luni sau de ani, iar ulterior devine continuă.
Cum să confirmați
În cazul simptomelor care indică tulburarea de depersonalizare, este necesar să se consulte cu psihiatrul, care poate confirma diagnosticul atunci când evaluează intensitatea și frecvența acestor simptome.
Este important să rețineți că nu este neobișnuit ca unele dintre simptomele care indică faptul că acest sindrom să apară singură, de fiecare dată când este vorba de persistență sau vreodată, trebuie să vă faceți griji.
Cine are mai mult risc
Sindromul de depersonalizare este mai frecvent la persoanele cu următorii factori de risc:
- depresie;
- Sindromul de panică;
- schizofrenie;
- Boli neurologice, cum ar fi epilepsia, tumora cerebrală sau migrenă;
- Stres intens;
- Maltratarea emoțională;
- Perioade lungi de deprivare a somnului;
- Trauma în copilărie, în special maltratarea sau abuzul fizic și psihologic.
În plus, această tulburare poate fi, de asemenea, derivată din utilizarea de medicamente, cum ar fi canabisul sau alte medicamente halucinogene. Este important să ne amintim că medicamentele, în general, sunt foarte asociate cu dezvoltarea bolilor psihiatrice. Înțelegeți tipurile de droguri și consecințele lor asupra sănătății.
Cum se face tratamentul?
Tulburarea de depersonalizare are un leac și tratamentul său este condus de psihiatru și psiholog. Psihoterapia este principala formă de tratament și include tehnici psihanalitice și terapii cognitiv-comportamentale, de exemplu, care sunt foarte importante pentru controlul emoțiilor și reducerea simptomelor.
De asemenea, psihiatrul poate prescrie medicamente care ajută la controlul anxietății și schimbărilor de dispoziție cu medicamente anxiolitice sau antidepresive, cum ar fi Clonazepam, Fluoxetină sau Clomipramina, de exemplu.
