Azotemia este o modificare biochimică caracterizată prin prezența unor concentrații ridicate de produse azotate, cum ar fi ureea, creatinina, acidul uric și proteine, în sânge, ser sau plasmă și care pot interfera cu rata de filtrare glomerulară și, în consecință, eventual definitiv la rinichi.
Această modificare poate fi rezultatul oricărei condiții care interferează cu circulația sângelui la rinichi, cum ar fi insuficiența cardiacă, deshidratare, hemoragie sau tumori ale tractului urinar, de exemplu. Este important ca nivelul acestor substanțe să fie identificat rapid, astfel încât medicul să poată iniția un tratament adecvat pentru acest caz. Aflați cum se face testul pentru a identifica ureea și creatinina în sânge.
Principalele cauze
Azotemia poate fi clasificată în funcție de cauza ei în:
- Azotamia pre-renală : acumularea de substanțe azotate are loc datorită situațiilor care diminuează volumul sângelui, interferând cu sosirea sângelui în rinichi, cum ar fi insuficiența cardiacă, deshidratarea acută, hemoragia, dieta bogată în proteine și creșterea concentrației de cortizol datorită la unele boli care stau la baza.
- Azotemia renală : În acest tip de azotemie apare acumularea de substanțe azotate datorită insuficienței în procesul de excreție a acestor substanțe de către rinichi, ceea ce duce la o creștere a concentrației de uree și creatinină în plasmă. Azotemia renală apare de obicei din cauza insuficienței renale, a necrozei tubulare și a glomerulonefritei.
- Azotemia post-renală: Acest tip de azotemie se caracterizează printr-o creștere disproporționată a ureei până la creatinină datorată modificărilor fluxului urinar sau obstrucționării căilor de excreție, care pot fi cauzate, de exemplu, de nefrolitiază sau de tumori în sistemul urinar.
Prezența ureei și a creatininei în sânge este normală, totuși atunci când există o schimbare a rinichilor sau care interferează cu circulația sângelui, concentrația acestor substanțe poate crește pentru a fi toxică pentru organism și poate duce la afectarea definitivă a rinichilor.
Simptomele azotemiei
Azotemia poate prezenta unele simptome, fiind, în aceste cazuri, numită uremie. Principalele simptome sunt:
- Scăderea volumului total al urinei;
- Pielea pielii;
- Dureri de cap și gură uscată;
- Oboseală excesivă;
- tremor;
- Lipsa apetitului;
- Dureri abdominale.
În plus față de aceste simptome, poate exista dificultăți în concentrarea și atenția, confuzia și schimbarea culorii urinei.
Cum se face diagnosticul?
Diagnosticul azotemiei se face prin teste de laborator, în principal măsurarea ureei și a creatininei în sânge. În plus, este important să se verifice nivelurile de proteine totale și acid uric din sânge, precum și un test de urină de 24 de ore, care să permită evaluarea funcției renale.
Cum să tratăm
Tratamentul azotemiei vizează reducerea concentrației de compuși azotați în sânge și diminuarea oricăror alte simptome asociate, evitând afectarea permanentă a rinichilor. Astfel, în funcție de cauza și tipul azotemiei, nefrologul poate indica cel mai bun tip de tratament.
Medicul poate recomanda administrarea directă în vena lichidelor pentru a crește volumul sângelui și, astfel, pentru a scădea concentrația de compuși azotați în sânge. În plus, poate fi recomandat de către medicul dumneavoastră, utilizarea de medicamente diuretice, care scad concentrația de potasiu în sânge sau antibiotice dacă există o infecție care poate provoca azotemie.
Este important să se mențină obiceiurile sănătoase, exercițiile regulate și alimentația sănătoasă, reducerea consumului de alimente bogate în potasiu și proteine și creșterea consumului de legume.
