Polimiozita este o boală rară, cronică și degenerativă caracterizată prin inflamația progresivă a mușchilor, cauzând durere, slăbiciune și dificultăți în efectuarea mișcărilor. Inflamația apare, de obicei, în mușchii care sunt legați de trunchi, adică se poate implica de exemplu gâtul, șoldul, spatele, coapsele și umerii.
Cauza majoră a polimiozitei sunt bolile autoimune, în care sistemul imunitar începe să atace corpul însuși, cum ar fi artrita reumatoidă, lupusul, sclerodermia și sindromul Sjogren, de exemplu. Această boală este mai frecventă la femei și apare, de obicei, cu vârste cuprinse între 30 și 60 de ani, cu apariția rară a polimiozitei la copii.
Diagnosticul inițial se face din evaluarea simptomelor persoanei și a antecedentelor familiale, iar tratamentul include de obicei utilizarea medicamentelor imunosupresoare și terapia fizică.
Simptome principale
Principalele simptome ale polimiozitei sunt legate de inflamația mușchilor și sunt:
- Durere articulară;
- Dureri musculare;
- Slăbiciune musculară;
- oboseală;
- Dificultate în efectuarea mișcărilor simple, cum ar fi ridicarea de pe scaun sau plasarea brațului peste cap;
- Pierderea in greutate;
- febră;
- Schimbarea culorii vârfurilor degetelor, cunoscută sub numele de fenomen sau boală a Raynaud.
Unele persoane cu polimiozită pot prezenta implicarea esofagului sau a plămânilor, ceea ce duce la dificultăți la înghițire și respirație.
Inflamația apare de obicei pe ambele părți ale corpului și, dacă este netratată, poate provoca atrofierea mușchilor. Prin urmare, pentru a identifica oricare dintre simptome, este important să mergeți la medic, astfel încât diagnosticul să poată fi făcut și tratamentul inițiat.
Polimiozita și dermatomiozita
Ca și polimiozita, dermatomiozita este, de asemenea, o miopatie inflamatorie, adică o boală cronică degenerativă caracterizată prin inflamarea mușchilor. Cu toate acestea, în plus față de afectarea musculară, dermatomiozita determină leziuni cutanate, cum ar fi petele roșii pe piele, în special în articulațiile degetelor și genunchilor, în plus față de umflături și roșeață în jurul ochilor. Aflați mai multe despre dermatomioză.
Cum să diagnosticați
Diagnosticul se face în funcție de istoricul familial și simptomele prezentate de persoana respectivă. Pentru a confirma diagnosticul poate fi solicitat de către medicul care efectuează o biopsie musculară sau un examen care este capabil să evalueze activitatea mușchiului prin aplicarea curenților electrici, electromiografia. Aflați mai multe despre electromiografie și când este necesar.
În plus, pot fi comandate teste biochimice care sunt, de asemenea, capabile să evalueze funcția musculară, cum ar fi myoglobina și creatin fosfokinaza sau CPK, de exemplu. Înțelegeți cum se face examinarea CPK.
Cum se face tratamentul?
Tratamentul polimiozitei vizează ameliorarea simptomelor, deoarece această boală degenerativă cronică nu are nici un tratament. De aceea, medicul poate recomanda folosirea medicamentelor corticosteroide, cum ar fi Prednison, pentru a atenua durerea si a scadea inflamatia musculara, precum si imunosupresoarele, cum ar fi Metotrexat si Ciclofosfamida, de exemplu, pentru a scadea raspunsul imun împotriva organismului însuși.
În plus, se recomandă efectuarea fizioterapiei pentru a recupera mișcările și pentru a evita atrofia musculară, deoarece în polimiozită mușchii devin slabi, ceea ce face dificilă efectuarea mișcărilor simple, cum ar fi așezarea mâinii pe cap.
Dacă există un compromis în mușchii esofagieni, care cauzează dificultăți la înghițire, poate fi recomandabil să mergeți la un medic patolog.
