Dispraxia este o afecțiune în care creierul are dificultăți în planificarea și coordonarea mișcărilor corpului, ducând copilul să nu poată menține echilibrul, postura și, uneori, chiar având dificultăți de vorbire. Astfel, acești copii sunt adesea considerați „copii neîndemânatici”, deoarece de obicei rup obiecte, se împiedică și cad fără niciun motiv aparent.
În funcție de tipul de mișcări afectate, dispraxia poate fi împărțită în mai multe tipuri, cum ar fi:
- Dispraxia motorie: se caracterizează prin dificultăți de coordonare a mușchilor, interferând în activități precum îmbrăcarea, mâncarea sau mersul pe jos. În unele cazuri, de asemenea, este asociat cu încetineala pentru a face mișcări simple;
- Dispraxia vorbirii: dificultate în dezvoltarea limbajului, pronunțarea cuvintelor într-un mod greșit sau imperceptibil;
- Dispraxia posturală: duce la dificultăți în menținerea unei posturi corecte, indiferent dacă este în picioare, așezat sau mers, de exemplu.
Pe lângă afectarea copiilor, dispraxia poate apărea și la persoanele care au suferit un accident vascular cerebral sau au un traumatism cranian.
Principalele simptome
Simptomele dispraxiei variază de la o persoană la alta, în funcție de tipul de mișcări afectate și de severitatea afecțiunii, dar în majoritatea cazurilor apar dificultăți în îndeplinirea unor sarcini precum:
- Mers pe jos;
- A sari;
- Alerga;
- Mentine echilibrul;
- Deseneaza sau picteaza;
- Scrie;
- Pieptănare;
- Mănâncă cu tacâmuri;
- Spalatul pe dinti;
- Vorbeste clar.
La copii, dispraxia este de obicei diagnosticată numai între 3 și 5 ani și, până la această vârstă, copilul poate fi văzut ca fiind neîndemânatic sau leneș, deoarece este nevoie de mult timp pentru a stăpâni mișcările pe care le fac deja alți copii.
Cauze posibile
În cazul copiilor, dispraxia este aproape întotdeauna cauzată de o modificare genetică care face ca celulele nervoase să se dezvolte mai mult. Cu toate acestea, dispraxia se poate întâmpla și din cauza traumei sau a leziunilor cerebrale, cum ar fi accidentul vascular cerebral sau traumatismele craniene, care sunt mai frecvente la adulți.
Cum se confirmă diagnosticul
Diagnosticul la copii ar trebui pus de către un medic pediatru prin observarea comportamentului și evaluarea rapoartelor părinților și profesorilor, deoarece nu există un test specific. Prin urmare, se recomandă ca părinții să noteze toate comportamentele ciudate pe care le observă la copilul lor, precum și să discute cu profesorii.
La adulți, acest diagnostic este ușor de pus, deoarece apare după un traumatism cerebral și poate fi comparat cu ceea ce persoana a reușit să facă anterior, care, de asemenea, ajunge să fie identificat de persoana însuși.
Cum se face tratamentul
Tratamentul pentru dispraxie se face prin terapie ocupațională, fizioterapie și logopedie, deoarece acestea sunt tehnici care ajută la îmbunătățirea atât a aspectelor fizice ale copilului, cum ar fi forța musculară, echilibrul, cât și aspectele psihologice, oferind mai multă autonomie și siguranță. În acest fel, este posibil să aveți o performanță mai bună în activitățile zilnice, în relațiile sociale și în capacitatea de a face față limitărilor impuse de dispraxie.
Astfel, ar trebui realizat un plan de intervenție individualizat, în funcție de nevoile fiecărei persoane. În cazul copiilor, este, de asemenea, important să se implice profesorii în tratamentul și îndrumarea profesioniștilor din domeniul sănătății, astfel încât aceștia să știe cum să facă față comportamentelor și să ajute la depășirea obstacolelor în mod continuu.
Exerciții de făcut acasă și la școală
Câteva exerciții care pot ajuta la dezvoltarea copilului și mențin formarea tehnicilor efectuate cu profesioniștii din domeniul sănătății sunt:
- Realizarea de puzzle-uri: pe lângă stimularea raționamentului, ajută copilul să aibă o percepție vizuală și spațială mai bună;
- Încurajați copilul să scrie pe tastatura computerului: este mai ușor decât să tastați manual, dar necesită și coordonare;
- Strângerea unei mingi anti-stres: stimulează și crește forța musculară a copilului;
- Aruncarea unei mingi: stimulează coordonarea și noțiunea de spațiu a copilului.
La școală, este important ca profesorii să acorde atenție pentru a încuraja prezentarea muncii orale în loc să scrie, să nu ceară prea multă muncă și să evite să arate toate greșelile făcute de copil la locul de muncă, lucrând pe rând.
V-au fost utile aceste informații?
da nu
Parerea ta este importanta! Scrie aici cum ne putem îmbunătăți textul:
Alte intrebari? Faceți clic aici pentru a primi răspuns.
E-mail în care doriți să primiți un răspuns:
Verificați e-mailul de confirmare pe care vi l-am trimis.
Numele dumneavoastră:
Motivul vizitei:
--- Alegeți-vă motivul --- Boala Trăiți mai bine Ajutați o altă persoană Câștigați cunoștințe
Ești un profesionist din domeniul sănătății?
NuMedicianFarmaceutic Asistent medical NutriționistBiomedicalFizioterapeutFrumuset
