Boala Parkinson, cunoscută și sub numele de boala Parkinson, este o boală degenerativă a creierului, caracterizată prin schimbări de mișcare, provocând tremor, rigiditate a mușchilor, încetinirea mișcărilor și dezechilibre. Cauza sa, deși nu este pe deplin cunoscută, se datorează uzurii regiunilor creierului responsabile de producerea dopaminei, un important neurotransmițător al creierului.
Această boală apare, de obicei, la persoanele cu vârsta peste 50 de ani, dar poate să se întâmple mai devreme în unele cazuri și pentru a controla simptomele, medicamente precum Levodopa sunt folosite pentru a ajuta la restabilirea dopaminei și a altor stimularea nervului și controlul mișcării.
Cum să identificați și să confirmați diagnosticul
Semnele și simptomele bolii Parkinson încep treptat, aproape la prima vedere, însă se agravează în timp. Cele mai importante sunt:
semne | caracter |
tremur | Se întâmplă doar în repaus, adică se înrăutățește atunci când persoana este în picioare și se îmbunătățește atunci când face o mișcare. De obicei, predomină pe o parte a corpului, fiind mai prezentă în mână, braț, picioare sau bărbie. |
Rigiditatea musculară |
Se întâmplă cu dificultate în mișcare, dând un sentiment de a fi întărit, prevenind activități cum ar fi mersul pe jos, deschiderea brațelor, urcând în sus și în jos pe scări. Astfel, este comună ca postura să devină mai înclinată. Înghețarea se poate întâmpla, de asemenea, atunci când persoana are dificultăți de a ieși din loc. |
Litigii privind mișcările | Agilitatea de a face mișcări rapide și mari este compromisă, sarcini simple, cum ar fi deschiderea și închiderea mâinilor, pansamentul, scrisul sau mestecarea, devine dificilă, o afecțiune numită bradykinie. |
Pierderea echilibrului și a reflexelor | Datorită dificultății de a controla mișcările, este dificil să se echilibreze și să se mențină postura, cu un risc mare de cădere, pe lângă faptul că este mai puțin capabilă să reacționeze la stimuli, deoarece mișcările sunt compromise. |
Pentru a diagnostica boala Parkinson, neurologul sau geriatricul va evalua prezența acestor semne și simptome prin istoricul și examinarea fizică a pacientului, necesitând să fie prezenți cel puțin 3 dintre ei.
În plus, alte simptome care sunt foarte prezente în această boală sunt:
- Scăderea expresiilor faciale;
- Dificultatea de a vorbi, cu voce răgușită, trasă;
- Sclipiri mai mici ale ochilor;
- Tulburări de somn, cum ar fi insomnia, coșmarurile, somnambulismul;
- Durerea și dificultatea înghițării hranei;
- Dermatita pe piele;
- Dificultate în miros;
- Intestinul arestat;
- Depresie.
Medicul poate de asemenea să comande alte teste, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică și tomografia computerizată a craniului, teste de sânge sau electroencefalograma, de exemplu, pentru a exclude alte cauze ale tulburărilor de mișcare care pot fi confundate cu Parkinsons, cum ar fi tremor esențial, tumora, sifilisul avansat, paralizia supranucleară progresivă sau chiar utilizarea unor medicamente, cum ar fi haloperidolul.
Ce cauzează Parkinsons
Oricine poate dezvolta boala Parkinson pentru că nu este o boală ereditară. Aceasta se datorează unei degenerări a creierului, care provoacă moartea neuronilor substanței nigra, o zonă importantă a creierului legată de producerea de dopamină, care este cauza principalelor semne și simptome ale acestei boli.
Au fost făcute studii științifice pentru a încerca să descoperi mai definitiv cauzele bolii Parkinson și sa demonstrat acum că populația de bacterii intestinale poate influența dezvoltarea acestei boli precum și a altor boli cerebrale.
Deși sunt necesare alte dovezi, este deja cunoscut că intestinul are o legătură nervoasă cu creierul și că predominanța bacteriilor rănite în intestin, prin dieta nesănătoasă, carbohidrații bogați și produsele industrializate, poate duce la metabolismul și imunitatea organismului, pe lângă deteriorarea sănătății neuronilor.
Astfel, deși motivul pentru care creierul devine degenerat este încă necunoscut și, prin urmare, există încă un remediu, există tratamente care pot ajuta la reducerea simptomelor și la calitatea vieții persoanei cu Parkinson.
Cum să tratăm
Tratamentul pentru boala Parkinson se face cu ajutorul medicamentelor pe toată durata vieții, care ajută la scăderea simptomelor și la încetinirea progresiei bolii. Principalul medicament utilizat este Levodopa, care ajută la completarea cantității de dopamină, un neurotransmițător important pentru controlul mișcării, iar unele dintre cele mai populare exemple sunt Prolopa și Carbidopa.
Alte medicamente care sunt, de asemenea, utilizate pentru a îmbunătăți simptomele sunt Biperidena, Amantadina, Seleginina, Bromocriptina și Pramipexol, în special în stadiile incipiente. Terapia fizică, activitatea fizică și terapia ocupațională sunt, de asemenea, foarte importante pentru a ajuta la tratamentul Parkinsons prin încurajarea restaurării și recuperării mișcării. Aflați mai multe despre cum se face tratamentul Parkinson.
Deja în stadiile avansate, un tratament promițător este o intervenție profundă de stimulare a creierului, care a fost efectuată în centre mari de neurologie și permite îmbunătățirea simptomelor pacientului și a calității vieții. Aflați mai multe despre indicații și despre modul în care se realizează o stimulare profundă a creierului.