Parapareza este o afecțiune caracterizată prin incapacitatea de a mișca parțial membrele inferioare, care pot apărea datorită modificărilor genetice, leziunilor spinării sau infecțiilor virale, ducând la dificultăți de mers pe jos, probleme urinare și spasme musculare.
Simptomele pot apărea în orice moment al vieții, în principal datorită dificultății de mers pe jos din cauza pierderii forței și rezistenței musculare. În plus, pot apărea spasme musculare, dificultăți de erecție și probleme urinare.
Parapareza nu are un tratament, dar tratamentul este fundamental pentru îmbunătățirea calității vieții persoanei și reducerea simptomelor, fiind indicată practica activităților fizice și fizioterapiei.
Ce cauzează parapareza
Paralizia parțială a membrelor inferioare poate fi clasificată în funcție de cauza acesteia în două tipuri principale:
- Paraparază spastică ereditară, caracterizată prin modificări genetice și ereditare care provoacă leziuni sau degenerarea progresivă a căilor nervoase. Simptomele acestui tip de parapareză pot apărea la orice vârstă, dar se întâmplă de obicei între 10 și 40 de ani și se caracterizează prin slăbirea progresivă și rigidizarea picioarelor.
- Parapareza spastică tropicală, în care paralizia parțială a membrelor inferioare apare din cauza infecției cu virusul HTLV-1 și simptomele durează de obicei să apară, fiind în general percepute între 40 și 50 de ani.
În plus față de cauza genetică și infecțioasă, parapareza se poate întâmpla și datorită unei situații care duce la o comprimare frecventă a membrelor sau a leziunilor spinării, cum ar fi accidentele de mașină, căderile de cai și discul herniat, de exemplu, pe lîngă posibilitatea de a fi consecință a sclerozei multiple.
Simptome principale
Simptomele paraparezei pot apărea în orice moment, mai ales dacă sunt cauzate de modificări genetice, iar simptomele se pot dezvolta încă din primul an de viață. Simptomele sunt progresive și afectează membrele inferioare, dintre care cele mai importante sunt:
- Progresia musculare și rigiditate musculară;
- Spasme musculare în unele cazuri;
- Dificultăți de echilibru;
- Probleme urinare;
- Disfuncție de erecție;
- Dificultate la mers;
- Dureri de spate care pot radia picioarele.
În funcție de severitatea simptomelor, persoana poate simți nevoia de a folosi, de exemplu, o carieră sau un scaun cu rotile. Consultarea cu un medic ortoped sau general este indicată atunci când primele simptome indică parapareza, astfel încât este posibilă efectuarea testelor de diagnostic și stabilirea tratamentului, prevenirea evoluției bolii.
În mod normal, parapareza este diagnosticată prin excluderea bolilor cu simptome similare, cum ar fi scleroza multiplă, de exemplu, în plus față de imagistica prin rezonanță magnetică a creierului și măduvei spinării și electromiografia, care este un examen care verifică leziunile musculare și nervii prin înregistrarea conducerii impulsului electric generat de echipament. Înțelegeți cum se face electromiografia.
În cazul paraparezei ereditare, pot fi cerute teste genetice pentru a verifica prezența unei mutații, precum și a antecedentelor familiale, astfel încât să se poată vedea dacă rudele apropiate au schimbarea bolii sau simptomele.
Paraplegia este aceeași cu cea a paraparezei?
Deși indică paralizia membrelor inferioare, paraplegia și parapareza sunt diferite. Parapareza corespunde unei incapacități parțiale de a se mișca membrele inferioare ale căror simptome pot apărea în orice moment al vieții, deoarece boala poate fi ereditară sau provocată de un virus.
În cazul paraplegiei, paralizia membrelor inferioare este totală, adică persoana nu poate mișca picioarele în orice moment, devenind dependentă de scaunul cu rotile. Acest lucru se întâmplă de obicei din cauza leziunilor măduvei spinării și rezultă nu numai din lipsa mobilității membrelor inferioare, ci și din incapacitatea de a controla urina și intestinul. Înțelegeți ce este paraplegia.
Cum se face tratamentul?
Parapareza nu are un tratament, așa că tratamentul se face cu scopul de a ameliora simptomele și, de obicei, este recomandat de medic să utilizeze medicamente capabile să amelioreze durerile și spasmele musculare care pot apărea, cum ar fi baclofenul. În plus, sunt recomandate sesiunile de fizioterapie.
Fizioterapia este esențială în tratamentul paraparezei, deoarece exercițiile efectuate ajută la menținerea mobilității membrelor și stimulează forța musculară, mobilitatea și rezistența, precum și contribuie la prevenirea crampetelor și spasmelor.
