Sindromul limită, denumit și tulburare de personalitate limită, se caracterizează prin schimbări bruște ale stării de spirit, teama de a fi abandonat de prieteni și comportamente impulsive, cum ar fi cheltuirea banilor sălbatici sau consumul de chef, de exemplu.
În general, persoanele cu Sindromul Borderline au momente când sunt stabile, care alternează cu focare psihotice, manifestând comportamente necontrolate. Aceste simptome încep să se manifeste în adolescență și devin mai frecvente la începutul vieții adulte.
Uneori, acest sindrom este confundat cu boli cum ar fi schizofrenia sau tulburarea bipolară, dar durata și intensitatea emoțiilor sunt diferite, fiind fundamentale pentru a fi evaluate de un psihiatru pentru a cunoaște diagnosticul corect și pentru a începe tratamentul adecvat.
Caracteristicile sindromului de frontieră
Cele mai comune caracteristici ale persoanelor care au sindromul de frontieră sunt:
- Schimbările de dispoziție se schimbă pe tot parcursul zilei, variind de la momente de euforie la tristețe profunde;
- Sentimente de furie, disperare și panică;
- Iritabilitate și anxietate care pot provoca agresiuni;
- Dificultate în controlul emoțiilor și poate varia de la tristețe extreme la episoade de euforie;
- Teama de a fi abandonat de prieteni și de familie;
- Instabilitate în relații, care poate provoca detașare;
- Impulsivitatea și dependența de jocurile de noroc, cheltuielile necontrolate ale banilor, consumul excesiv de alimente, utilizarea de substanțe și, în unele cazuri, nerespectarea normelor sau legilor;
- Insuficiență de sine scăzută ;
- Nesiguranța în sine și în altele;
- Dificultatea de acceptare a criticii ;
- Simțind singurătatea și golurile interioare.
Persoanele cu această tulburare se tem că emoțiile lor vor fugi de sub control, arătând o tendință de a deveni irațional în situații de stres mai mare și de a crea o mare dependență de ceilalți pentru a fi stabili.
În unele cazuri mai grave, auto-mutilarea și chiar sinuciderea pot să apară datorită senzației extraordinare de rău interior. Aflați mai multe despre simptomele din: Aflați dacă este vorba despre sindromul limită.
Cum se face diagnosticul?
Diagnosticul acestei tulburări se face prin descrierea comportamentului raportat de pacient și observat de un psiholog sau psihiatru.
În plus, este important să se efectueze teste fiziologice, cum ar fi hemograma și serologia, pentru a exclude alte boli, deoarece caracteristicile lor sunt similare cu alte boli, cum ar fi depresia sau schizofrenia, de exemplu.
Încercați testul pentru a vedea dacă aveți acest sindrom:
- 1
- 2
- 3
- 4
- 5
- 6
- 7
- 8
- 9
- 10
- 11
- 12
Aflați mai multe despre riscul de a dezvolta o linie de frontieră
Începeți testul
Aproape mereu mă simt "gol".- Sunt total de acord
- Sunt de acord
- Nici nu sunt de acord, nici nu sunt de acord
- nu fi de acord
- Sunt total dezacord
Adesea fac una dintre următoarele activități: conduc periculos, am sex nesigur, abuz de alcool sau folosesc droguri.
- Sunt total de acord
- Sunt de acord
- Nici nu sunt de acord, nici nu sunt de acord
- nu fi de acord
- Sunt total dezacord
Uneori când sunt stresat - mai ales atunci când cineva mă abandonează - sunt foarte paranoic.
- Sunt total de acord
- Sunt de acord
- Nici nu sunt de acord, nici nu sunt de acord
- nu fi de acord
- Sunt total dezacord
De multe ori mă aștept prea mult la oameni.
- Sunt total de acord
- Sunt de acord
- Nici nu sunt de acord, nici nu sunt de acord
- nu fi de acord
- Sunt total dezacord
- Sunt total de acord
- Sunt de acord
- Nici nu sunt de acord, nici nu sunt de acord
- nu fi de acord
- Sunt total dezacord
Am auto-mutilare, auto-asalt sau gânduri suicidare care îmi amenință viața.
- Sunt total de acord
- Sunt de acord
- Nici nu sunt de acord, nici nu sunt de acord
- nu fi de acord
- Sunt total dezacord
- Sunt total de acord
- Sunt de acord
- Nici nu sunt de acord, nici nu sunt de acord
- nu fi de acord
- Sunt total dezacord
Mă tem că alții mă vor abandona sau mă vor părăsi, așa că fac eforturi frenetice pentru a evita această abandonare.
- Sunt total de acord
- Sunt de acord
- Nici nu sunt de acord, nici nu sunt de acord
- nu fi de acord
- Sunt total dezacord
- Sunt total de acord
- Sunt de acord
- Nici nu sunt de acord, nici nu sunt de acord
- nu fi de acord
- Sunt total dezacord
Punctul meu de vedere despre alții, în special pe cele care sunt importante pentru mine, se poate schimba în orice moment.
- Sunt total de acord
- Sunt de acord
- Nici nu sunt de acord, nici nu sunt de acord
- nu fi de acord
- Sunt total dezacord
- Sunt total de acord
- Sunt de acord
- Nici nu sunt de acord, nici nu sunt de acord
- nu fi de acord
- Sunt total dezacord
În prezent am probleme în viață care mă împiedică să merg la școală, să lucrez sau să fiu cu prietenii mei.
- Sunt total de acord
- Sunt de acord
- Nici nu sunt de acord, nici nu sunt de acord
- nu fi de acord
- Sunt total dezacord
Cauzele și consecințele sindromului frontalier
Limita de personalitate de la frontieră poate să apară din cauza predispoziției genetice, atunci când cel puțin o rudă apropiată are această tulburare sau modificări ale creierului, în special în zonele creierului responsabile pentru controlul impulsurilor și emotiilor. Cu toate acestea, experiențele emoționale puternice ca și copil, cum ar fi îmbolnăvirea sau moartea și situațiile de abuz sexual sau neglijență, pot duce la dezvoltarea acestui sindrom.
Sindromul de frontieră poate duce la pierderea legăturilor de familie și a prieteniei, ceea ce duce la singurătate, dificultăți financiare și pierderi de locuri de muncă. Toți acești factori asociați cu schimbările de dispoziție pot duce la încercări de sinucidere.
Tratamentul sindromului de frontieră
Tratamentul sindromului de frontieră se efectuează cu ajutorul medicamentelor antidepresive, a stabilizatorilor de dispoziție și a tranchilizantelor indicate de psihiatru.
În plus față de tratamentul cu medicamente, este necesar să se mențină consilierea psihologică pentru a efectua psihoterapia și pentru a ajuta persoana să-și controleze emoțiile negative, cum ar fi să știe cum să facă față unor momente de stres mai mare.
În funcție de semnele și simptomele prezentate de persoana respectivă, terapeutul poate stabili tipul de terapie care trebuie utilizat în tratament și poate fi comportamental dialectic, care este de obicei utilizat cu cei care au încercat suicid, psihoterapie cognitiv comportamentală, familială sau individuală. Terapia poate dura de la luni la ani, depinde de pacient. Aflați câteva tehnici care vă pot ajuta: 4 pași pentru a controla emoțiile negative.
Acest tratament este esențial pentru ca pacientul să rămână în control, dar are nevoie de răbdare și de puterea individului.