Displazia cleio-craniană este o tulburare genetică foarte rară, în care există o întârziere în dezvoltarea oaselor craniului și a regiunii umărului copilului.
Principalele caracteristici ale acestui tip de displazie includ:
- Întârzierea în închiderea molilor la copil;
- Chin și fruntea proeminenței;
- Nas foarte larg;
- Clavicule mai scurte sau absente;
- Umerii strânși și foarte flexibili;
- Creșterea îndelungată a dinților.
În plus, boala poate afecta, de asemenea, coloana vertebrală și, în astfel de cazuri, alte probleme cum ar fi scolioza și statura scurtă, de exemplu.
Cine poate avea această boală
Displazia cleio-craniană este mai frecventă la copiii în care unul sau ambii părinți au boala, totuși, deoarece este cauzată de o tulburare genetică, displazia cleo-craniană poate apărea, de asemenea, la copiii persoanelor care nu suferă de această boală ca urmare a unei mutații genetica.
Cu toate acestea, această boală este foarte rară aparând doar un caz la fiecare 1 milion de nașteri din întreaga lume.
Cum să confirmați diagnosticul
Diagnosticul displaziei cleiodocraniene este, de obicei, realizat de medicul pediatru, după ce a observat caracteristicile bolii. Prin urmare, poate fi necesar să existe teste de diagnosticare, cum ar fi raze X, pentru a confirma modificările de la nivelul oaselor din craniu sau piept, de exemplu.
Cum se face tratamentul?
În multe cazuri nu este necesar să se facă niciun fel de tratament pentru corectarea modificărilor cauzate de displazia cleidocraniană, deoarece acestea nu împiedică dezvoltarea copilului și nu îl împiedică să aibă o bună calitate a vieții.
Cu toate acestea, în cazurile de malformații mai mari, este recomandat medicului să recomande efectuarea de intervenții chirurgicale dentare pentru a plasa protezele sau a elimina dinții, ajustând structura boei și dezvoltarea sa naturală.
În plus, în timpul dezvoltării copilului este important să existe vizite periodice la medicul pediatru și la un ortopedist pentru a evalua dacă apar noi complicații care trebuie abordate pentru a îmbunătăți calitatea vieții copilului.
